După „Troilus şi Cresida“, în regia lui Declan Donnellan, vineri şi sâmbătă a venit rândul altor valoroşi regizori ai lumii să-şi aducă piesele pe scena craioveană.
Seria „Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumii“ a continuat în cadrul celei de-a VI-a ediţii a Festivalului Internaţional Shakespeare cu alte reprezentaţii de succes ale unor regizori renumiţi. Vineri seară a fost rândul lui Peter Brook. Teatrul Liric „Elena Teodorini“ şi-a deschis porţile pentru a găzdui reprezentaţia Teatrului „Bouffes du Nord“ din Paris, care există din 1076 şi care a fost redeschis de Brook în 1975. Publicul craiovean, deloc străin de scena „Legendei Marelui Inchizitor“ din „Fraţii Karamazov“ a lui Dostoievski, aştepta cu nerăbdare reprezentaţia, aşa cum a fost ea concepută de Peter Brook, după o adaptare realizată de Marie-Helene Estienne, în interpretarea lui Maurice Bénichou.
Un decor simplu, două scaune, două personaje: Inchizitorul şi Iisus. Un monolog, întrucât cel ce îl întruchipa pe Mântuitor îşi privea calm inchizitorul, fără a scoate măcar un cuvânt. Un singur gest l-a surprins pe cel care, cu glasul când ridicat, când calm, încerca să caute răspunsuri, să convingă. Iisus a sărutat gura Inchizitorului. Şi atunci când sufletul acestuia a simţit fierbinţeala gestului, uşa temniţei s-a deschis, Iisus a fost eliberat, dar nu înainte de a i se cere să nu mai vină, niciodată.
Povestea lui Macbeth a reînviat
Şi dacă vineri frământările Inchizitorului au născut momente de cugetare, de întrebări şi analize în sufletul fiecărui spectator, povestea lui Macbeth, jucată sâmbătă seară pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, a făcut ca sufletele să vibreze din nou. Genialul regizor lituanian Eimuntas Nekrosius a reuşit să încânte Craiova cu spectacolul său, „Macbeth“. Aplauzele au umplut sala minute în şir, la sfârşit de reprezentaţie. Era răsplata spectatorului care fusese martorul unei reprezentaţii de înalt nivel. O muzică excepţională, un joc de scenă care te prindea în mreje, un Macbeth excepţional interpretat, un spectacol captivant, care, deşi s-a desfăşurat pe parcursul a patru ore, cu două pauze, a reuşit să cucerească. Teatrul „Meno Fortas“, Vilnius, Lituania şi-a arătat profesionalismul. „Puterea artei“ (denumirea teatrului înfiinţat de genialul regizor) lui Eimuntas şi-a spus cuvântul. Spectacolul de sâmbătă seară face parte din trilogia shakespeariană personală a regizorului lituanian, care mai cuprinde „Hamlet“ (1997) şi „Othello“ (1998). Regizor carismatic, Eimuntas Nekrosius (născut în 1952, la Raisenai, cartier al capitalei Vilnius) a urmat cursurile Institutului „Luneacearski“ din Moscova, pe care l-a absolvit în 1978. Reîntors în Lituania, a devenit director al Teatrului Tineretului. La Teatrul Dramatic din Kaunas a montat „Ivanov“ de Cehov, apoi în 1980, primul său spectacol după Shakespeare, „Dragoste şi moarte la Verona“. „Pirosmani, Pirosmani“ (1981), meditaţie vizionară referitoare la pictorul georgian Pirosmanisvili, este considerat primul spectacol în care se observă stilul cu totul original al regizorului, care topeşte elemente reale şi onirice, transformând scena în spaţiu mental. În 1989 a participat la Festivalul de la Parma cu „Unchiul Vanea“, de Cehov, spectacol cu evidentă tentă politică, în finalul căruia s-a cântat „Corul sclavilor evrei“ din „Nabucco“. În 28 ianuarie 1998 a înfiinţat Teatrul „Meno Fortas“ („Puterea artei“), cel care a făcut la Craiova ca povestea lui Macbeth, frământările, fantasmele care-l bântuiau, vinovăţia care-i apăsa pe umeri pentru crimele pe care le comisese să treacă dincolo de scenă, să-l facă pe spectator să simtă trăirile sale.
