A-ha, trupa norvegiana care s-a bucurat de un succes imens in anii ’80, in Statele Unite si Marea Britanie, a revenit, luna aceasta, cu o noua piesa, „Cosy Prisons“, extrasa de pe cel mai recent album al trupei – „Analogue“.
Celebrul trio, compus din vocalistul Morten Harket, chitaristul Paul Waaktaar-Savoy (cunoscut sub numele de Paul Waaktaar pâna in 1991) si claparul Magne Furuholmen, s-a format in 1983, in Oslo. Artistii si-au parasit tara natala la scurt timp dupa infiintare, având ca destinatie Londra. Acolo, ei sperau sa-si dezvolte o cariera in industria muzicii, dar, potrivit propriilor marturisiri, niciodata nu au crezut ca piesele lor vor ajunge sa fie fredonate in toate colturile lumii.
Originea numelui trupei rezida in titlul unui cântec mai vechi. In plus, dupa verificarea mai multor dictionare in limbi diferite, cei trei artisti au constatat ca, la nivel international, „a-ha“ reprezinta o modalitate de a exprima recunostinta, având numai conotatii pozitive. In plus, acest nume este scurt, usor de pronuntat si de retinut.
„Take On Me“ a fost prima compozitie realizata de Furuholmen si Waaktaar-Savoy, pe care Harket a ascultat-o pâna la capat. In acea perioada, piesa se numea „Lesson One“. Dupa ce a fost inregistrata in mai multe variante, având si doua lansari esuate, „Take On Me“ a ajuns pe locul intâi al clasamentului american, in 1985, si pe locul al doilea al topului britanic.
Prima lansare a melodiei s-a produs in 1984, când s-au vândut doar 300 de copii. Insa, dupa o reeditare in colaborare cu producatorul Alan Tarney, „Take On Me“ s-a vândut in 1,5 milioane de copii, in intreaga lume, la numai o luna de la lansare. In prezent, se estimeaza ca piesa a fost vânduta in aproape sapte milioane de copii. Vânzarile au fost sprijinite, in Statele Unite, si de un videoclip difuzat de MTV, care facea referire la câteva scene din filmul „Altered States“, al lui Ken Russell. In 1986, A-ha a fost nominalizata la MTV Video Music Awards, la categoria „cel mai bun videoclip“. La acea ceremonie, trupa a câstigat opt premii.
A-ha intra in Cartea Recordurilor
Au urmat o serie de concerte incendiare, la care au fost prezente si celebritati cum ar fi Michael Jackson si Sophia Loren. Cei doi artisi internationali au fost vazuti la concertul din Los Angeles, din 1986. Totodata, in 1991, in turneul din America de Sud, A-ha a cântat in fata a peste trei milioane de fani, in 25 de spectacole sustinute in mai putin de o luna. Cea mai notabila performanta, inregistrata in Cartea Recordurilor, a avut loc pe stadionul Maracana, din Rio de Janeiro, când norvegienii au avut o audienta de 198.000 de persoane.
Multi artisti internationali au preluat cele mai cunoscute piese ale norvegienilor, punându-le pe ritmuri pop, rock, reggae, dance, techno si chiar jazz. Printre artistii cei mai cunoscuti se numara Madonna, care a cântat in 1985 o versiune latino a piesei „Take On Me“, care nu a fost lansata oficial; Andreas Johnson, cu „I’ve been losing you“, piesa care, de asemenea, nu a fost inclusa pe nici un album; Cap’n Jazz, Coldplay, cu „Hunting High and Low“ si „The Living Daylights“, cântate live intr-un concert sustinut in Germania; Orchestra Simfonica din Londra, cu „Hunting High and Low“, si A1, cu „Take On Me“.
Fiind intrebat de ce s-a destramat trupa A-ha, la inceputul anilor ’90, Harket a raspuns: „Nu a fost o decizie. Pur si simplu, s-a intâmplat. A fost o perioada in care ne pierduseram identitatea… nu mai stiam de ce cântam impreuna, de ce sustinem concerte impreuna. Cred ca am simtit nevoia sa evadam din cercul inchis in care intraseram: media ne urmarea la fiecare pas si deja nu mai suportam lumina reflectoarelor. Eram obositi, dar nu de muzica. Aceasta afirmatie este dovedita si de faptul ca, ulterior, fiecare dintre noi a inceput sa faca inregistrari pe cont propriu“.
De asemenea, Harket a precizat ca, in perioada in care a stat departe de tot ceea ce insemna A-ha, a inregistrat un album solo, in limba engleza. Din pacate, proiectul cântaretului nu a fost apreciat de critici sau de fani.
„Piesele mele nu au avut prea multe dintre trasaturile stilului A-ha. Presupun ca oamenii se asteptau la ceva mult mai apropiat de ceea ce cunosteau deja“, a mentionat artistul.
„Un complot“ pentru reunirea trupei
Dupa aproape sapte ani de la ruperea relatiilor intre membrii trupei, nici unul dintre cântareti nu avea nici cea mai mica intentie de a reuni formatia. Cu toate acestea, toti trei isi dadeau seama ca maximul potentialului lor muzical nu fusese atins decât in perioada in care cântasera impreuna. Anul 2000 s-a dovedit a fi cel mai prolific pentru o reuniune.
„In acea perioada, muzica internationala revenise pe drumul cel bun. Marile case de discuri au mai pierdut teren, astfel ca se putea negocia un contract. Oricum, incepuseram sa ne gândin la o noua colaborare chiar daca eu, unul, eram pe punctul de a incepe un nou proiect pe cont propriu. In acel moment, reuniunea A-ha incepuse sa se transforme din vis in realitate“, a mentionat norvegianul.
De asemenea, fiind intrebat a cui idee a fost relansarea trupei in industria muzicala, Harket a declarat: „Cred ca a fost un complot… un complot pus la cale de oamenii care doreau sa ne vada din nou impreuna. Ni s-a cerut in mod special sa cântam impreuna la un eveniment extraordinar – ceremonia de decernare a premiilor Nobel, sustinuta in Norvegia. Acest tip de invitatie nu poate fi refuzat. Astfel, am acceptat si am cântat «The Sun Always Shines On TV» live, precum si o piesa numita «Summer Moved On», complet noua, pe care tocmai o compusese Paul. Trebuie sa recunosc ca ne-am simtit ciudat impreuna. Era ca si cum nu s-ar fi schimbat nimic. In plus, raspunsul media si al audientei a fost coplesitor. Dupa aceea am fost din nou impinsi «de la spate» de anumiti oameni, ceea ce i-a facut pe Paul si pe Magne sa compuna câteva piese care au fost incluse, in cele din urma, pe albumul «Minor Earth». In plus, cu totii ne apropiam de 40 de ani, astfel ca redactorii revistelor pentru adolescenti nu aveau sa ne mai sâcâie“.
„Analogue“, un amestec de pop-rock si romantism
Desi a trecut o perioada mare pâna la reuniunea A-ha, stilul muzical nu s-a schimbat foarte mult, refuzând parca sa se muleze pe calapoadele actuale ale industriei muzicale internationale. Cu toate acestea, in toate cele trei albume lansate dupa 2000 se observa câteva modificari importante, pe care norvegienii le atribuie maturizarii lor.
Fiind rugat sa precizeze daca noul album, „Analogue“, lansat pe 4 noiembrie 2005, difera cu mult fata de celelalte doua aparute dupa revenirea trupei, vocalistul Harket a declarat: „Nu as putea face o comparatie in acest sens. Insa «Analogue» este diferit de ceea ce am facut pâna in prezent. Pentru mine este una dintre acele oportunitati care iti ies in cale si stii ca daca nu profiti vei regreta toata viata. Realizarea albumului a fost un proces aproape organic, cu o dinamica extraordinara. S-au intâmplat multe lucruri intr-un timp scurt. In plus, nu pot spune ca am avut un plan prestabilit. Nu am premeditat nimic. Pur si simplu, s-a intâmplat“.
De asemenea, el a precizat ca cea mai noua piesa a trupei, „Cosy Prisons“, ale carei versuri au fost scrise de Magne, are ca subiect central constiinta fiecaruia dintre noi; acea „persoana“ care traieste in interiorul oamenilor si ii indeamna mereu sa nu faca greseli. „Oricine se poate asocia usor cu versurile melodiei“, a declarat cântaretul.
Intrebat daca noul album se adreseaza aceleiasi audiente pe care formatia o avea in urma cu 15 ani, artistul a declarat: „Nu exista «aceeasi audienta». Oamenii care ne ascultau acum 15 ani s-au schimbat. Nimeni nu ramâne la fel. Mereu trebuie sa ne adresam unui public nou“.
