Ii vezi uneori imbracati in costum si cu cravata, ori dupa caz, in fusta si taior, seriosi, plini de importanta functiei pe care o detin si te intrebi: „Astia toata viata or fi avut aerul asta sobru de oameni care se iau mult prea in serios?“. Aiurea! Nici vorba de asa ceva. Chiar si demnitarii (caci despre ei este vorba) au fost copii, iar unii dintre ei au fost niste „draci“.
„Copil cuminte si baba frumoasa ati vazut?“ Daca n-ati intilnit asa ceva pina acum, uitati-va la prefectul de Dolj, Cornel Mondea, pentru ca in cazul lui, prima parte a proverbului se adevereste. Spiritul pacifist, zice prefectul, l-a calauzit inca de mic, cind a evitat sa se bata cu alti copii si nu s-a dedat la acte antisociale de genul „atentatelor“ la geamurile vecinilor.
Si totusi in dosarul de cadre al copilului Cornel Mondea gasim furtul merelor de la un vecin cam zgircit: „In viata mea n-am mincat mere mai bune ca alea furate de la sateanul respectiv. In fiecare vara, omul isi lega ciinele in jurul marului. In zadar insa. Mergeam impreuna cu mai multi copii. Unii distrageau atentia ciinelui, iar altii actionau.“ Si uite asa a invatat prefectul prima data cum sta treaba cu diviziunea muncii.
Subprefectul de Dolj, Elena Serbanoiu, este departe de a fi fost un copil cuminte. In timpul copilariei traita la Constanta, parintii subprefectei au fost nevoiti sa scoata de nenumarate ori bani din buzunar pentru a achita geamurile sparte de odrasla la scoala in timp ce juca baschet pe terenul de sport. Solutia aleasa de Elena Serbanoiu pentru a scapa de praf dupa ce facea curatenie in casa era motiv de conflict cu mama sa. „Dupa ce maturam, ascundeam praful sub prag. Mama il descoperea intotdeauna. Urmarea: mai putine fire de par in capul meu.“
„Copiii“ de la primarie
Primarul Vasile Bulucea isi mai aduce aminte doar atit: copil fiind si-a spart capul de nenumarate ori. Intre timp a crescut si a invatat cum sa cada… in picioare si cum sa se fereasca pentru a nu se lovi. Cind a crescut mare, Vasile Bulucea s-a lovit doar de functii: cind de cea de ministru, cind de cea de primar…
Viceprimarul Antonie Solomon a invatat de mic ca merita sa faci orice ca sa-ti satisfaci dorintele. Si uite asa pe la sase ani, in comuna Cirna, impreuna cu un var mai mic, vicele a sterpelit de la un unchi 300 de lei (o mica avere pe atunci) pentru a-si cumpara o minge de fotbal. „Am luat banii si ne-am dus la un cismar despre care stiam ca are mingi. Asta, al dracului, s-a urcat in pod si ne-a dat o minge din piele, dar jerpelita, ca vai de mama ei! Noi eram mindrii nevoie mare. Cine mai avea minge din piele in tot satul, ce daca sarea doar 20-30 de centimetri de la pamint“.
Cind unchiul a descoperit gaura din bugetul familiei a trecut la investigatii si i-a depistat repede pe faptasi. In cele din urma, omul si-a recuperat in intregime banii, verisorul s-a ales cu o bataie zdravana, iar Antonie Solomon, cu mingea.
Morala: afaceristii de succes se cunosc de mici!
Viceprimarul Mihai Dragu a fost un copil dornic de experiente noi. Cum altfel
s-ar putea explica gestul sau, savirsit pe la patru-cinci ani, de a-si baga miinile in priza, care a facut scurt-circuit. Totul s-a terminat cu arsuri… ale prizei si ale miinilor viceprimarului.
Alta data, la indemnul unui om mare, micutul Mihai s-a invirtit de 200 de ori intr-o directie si de inca 200 de ori in cealalta directie pina a ametit si i s-a facut rau. Mihai Dragu s-a ales totusi cu ceva din aceasta experienta: a invatat cum sa se invirta pentru a ajunge viceprimar.
