Castanele comestibile, cunoscute ca fiind o sursă importantă de vitamine şi minerale, sunt considerate mană cerească pentru persoanele cu astenie fizică şi intelectuală, pentru bătrâni şi copii.
„Arborele de pâine“ sau castanul produce fructe comestibile, folosite de multe popoare, mai ales pentru fabricarea bomboanelor, a făinii, dar şi a altor produse cu un conţinut ridicat de carbohidraţi. De mii de ani, ele sunt utilizate ca substitut al cartofilor, fiind extrem de populare în Italia, Spania, Grecia, Japonia sau China. Castanul comestibil este originar din sudul Europei şi al Asiei Mici. Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut încă de pe vremea Romei antice. Astăzi, exemplare vechi de sute de ani de castani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania.
Utilizare practică
Castanele conţin de două ori mai mult amidon decât cartofii, fiind produse de bază în panificaţie în ţările din Asia sau Europa de Sud. Făina de castane conţine circa 7% proteine, 3% grăsimi, 83% substanţe hidrocarbonate, 4% celuloză şi 2,7% substanţe minerale, având o valoare nutritivă foarte apropiată de cea a făinii de grâu. De altfel, făina de castane este preferată de producătorii de halva, ciocolată, prăjituri şi chiar pâine pentru realizarea unor sortimente speciale. De asemenea, fructele sunt utilizate ca ingredient de producătorii de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Castanele prăjite sunt la mare căutare în Franţa, Italia şi, mai ales, în Corsica. Spre deosebire de alte fructe lemnoase, castanele au foarte puţine calorii (între 100 şi 170 g) şi aproximativ 34 g de fibre, fiind preferate şi de persoanele aflate la dietă. Unul dintre cele mai energizante preparate pentru o cură de slăbire este amestecul de piure de castane şi brânză de vaci degresată, bogat în vitamine şi plin de nutrienţi.
Mană cerească pentru sănătate
Nu sunt de neglijat nici efectele benefice ale frunzelor castanului comestibil, care au o acţiune sedativă asupra organelor respiratorii şi de aceea sunt folosite pentru tratarea bronşitelor, mai ales sub formă de infuzie. De asemenea, tot sub formă de infuzie se foloseşte şi scoarţa de castan, care contribuie la scăderea temperaturii. Pe lângă gustul său delicios, piureul de castane îndulcit cu miere este recomandat pentru tratamentul hemoroizilor, varicelor şi tromboflebitei. De altfel, piureul din castane este unul dintre puţinele produse care, prelucrate termic, păstrează în mare parte vitaminele fructului proaspăt. Datorită aportului imens de vitamine şi minerale, acesta este un tonic natural extrem de puternic, fiind o adevărată mană cerească pentru persoanele aflate în convalenscenţă, dar şi pentru sportivi, copii şi bătrâni sau pentru cei care suferă de anemie sau astenie.
Desert din piure de castane
Ingrediente: 1 kg castane, 250 g zahăr, 150 ml apă, 50 ml rom, 150 g unt, vanilie.
Mod de preparare: Castanele crestate în 4 pe o parte se fierb în apă clocotită până când li se desprinde coaja (care se îndepărtează), apoi se fierb în continuare, ca să se cureţe şi coaja subţire care, de asemenea, se va înlătura. Miezul făinos se trece apoi prin maşina de tocat de două ori sau prin presa de piure. Din zahăr şi apă se face un sirop bine legat, care se va adăuga, treptat, fierbinte, în piureul de castane, amestecând 2-3 minute, pe un foc mic, ca să se lege puţin şi insistând pe fundul vasului ca să nu se prindă. Când vasul se ia de pe foc, se pune zahărul vanilat şi, după ce s-a răcit, se adaugă untul moale şi romul, cu care se amestecă pentru a se omogeniza. Piureul se pune într-un cornet din pânză cu şpriţ crestat la vârf, şi cu el se aranjează pe un platou sau direct pe farfurii de desert, modelând pe fiecare câte un cerc ondulat; în mijlocul lui se va face câte o rozetă mare cu frişcă, tot cu şpriţul. Se ornează cu bucăţele de ciocolată sau cu boabe mici de coacăze din dulceaţă ori cu bomboane colorate.
