A avea un copil poate fi minunat şi epuizant deopotrivă. Vă poate aduce multă bucurie, însă reprezintă şi o încercare pe care nu aţi mai cunoscut-o.
Melancolie, nelinişte, pierderea apetitului, insomnii, dificultatea de a vă concentra… Această stare generală, numită „baby blues“, este întâlnită la 30-80 la sută dintre mame după naşterea copilului. Poate dura de la câteva ore la câteva zile, după care dispare de la sine. Se caracterizează printr-o indispoziţie psihică, stare afectivă labilă, instalându-se din a treia zi de la naştere, până la cea de-a zecea zi.
Multă vreme nu s-a vorbit despre aceste simptome, pentru că era şocant pentru o femeie care a adus pe lume un copil să mărturisească aceste stări în contradictoriu cu bucuria pe care o afişa aparent.
Depresia post-partum
Tinerele mămici care se confruntă cu indispoziţie şi tristeţe imediat după naştere sunt adesea neînţelese de cei din jur. Reproşuri de genul „ar trebui să fii fericită şi mulţumită“ îngreunează şi mai mult situaţia, dat fiind că sentimentele negative sunt considerate absolut inadecvate. De aceea, atât mama, cât şi familia trebuie să ştie că această stare există ca urmare a unui proces fiziologic şi nu este ruşinoasă.
Cauzele stării „baby blues“ pot fi de natură biologică, dar şi emoţională. Cele biologice sunt legate de actul naşterii, care implică anumite schimbări în corpul mamei, cum ar fi tulburările hormonale. De asemenea, bebeluşii pot avea probleme de sănătate, precum icterul sau dificultăţile de hrănire, cu care se confruntă mama şi care, cu toate că sunt des întâlnite, acesteia îi provoacă anxietate. Cauzele psihologice sunt generate de dificultăţile de adaptare psihosocială la noul rol de mamă, care o face să se simtă depăşită de situaţie, frustrată şi nesigură de metodele pe care le aplică.
Ce trebuie făcut?
În aceste momente, mama are nevoie să se simtă sprijinită de membrii familiei, încurajată şi susţinută. Este momentul în care realizează că familia s-a mărit, că trebuie să-şi asume rolul de mamă, fără a-l abandona pe cel de soţie. Discuţia cu alte mame sau cu un medic o poate ajuta în clarificarea unor întrebări legate de îngrijirea postnatală a nou-născutului. În această perioadă, un rol important îl are şi soţul. Chiar dacă nu înţelege prea bine stările soţiei, este indicat să o sprijine. Sentimentul de inutilitate sau nemulţumirea de a fi trecut pe locul doi şi de a nu mai fi în centrul atenţiei soţiei, dar şi teama de a nu putea întreţine familia care a crescut îşi pot pune amprenta asupra proaspătului tătic. Tulburările emoţionale pe care le experimentează pot fi îndepărtate dacă tatăl se implică încă de la început în creşterea şi îngrijirea bebeluşului. Întâlnirile cu alţi părinţi în vederea împărtăşirii şi a schimbului de experienţă cu privire la paternitate sunt de un real folos pentru a trece de perioada „baby blues“.
Depresie înainte de „sosirea“ bebeluşului
Starea „baby blues“ poate apărea şi înainte de naşterea bebeluşului. Cercetătorii studiază din ce în ce mai mult starea femeii gravide de-a lungul sarcinii. Un studiu recent dovedeşte că depresia este la fel de frecventă, chiar mai întâlnită în timpul sarcinii decât după naşterea copilului. Psihiatrii britanici au supus femeile însărcinate „chestionarului Edimburg“, care permite detectarea depresiei postnatale sau din timpul sarcinii. Rezultatele au scos la iveală tulburările psihologice ale femeilor însărcinate. Chiar dacă este dorită, sarcina nu este întotdeauna o perioadă frumoasă, aşa cum se crede.
Fie că apare înainte sau după naştere, starea „baby blues“ este tratată cu din ce în ce mai mult interes. În condiţiile în care starea mamei o influenţează şi pe cea a copilului născut sau care urmează să vină pe lume, „baby blues“ nu mai este un tabu, ci este luat foarte în serios de medici.
