Astăzi, în sala de ședințe a Primăriei Craiova, nu s-a lăsat cu „șeptari”, ci cu argumente grele. Consilierii USR au venit deciși să tragă maneta interzicerii jocurilor de noroc, în timp ce tabăra cealaltă a venit „înarmată” cu cea mai temută armă a industriei: o delegație de angajate de la sălile de jocuri, gata să demonstreze că norocul are, înainte de toate, un chip uman și un salariu de plătit. Primarul Olguța Vasilescu a stat la masa de arbitru, încercând să decidă dacă orașul merge pe „rosu” sau pe „negru”, în timp ce concluzia a fost una clasică: e complicat, tată!
Se joacă la două capete:
Echipa „Banii jos, e marfă proaspătă!” – Proprietarii de cazinouri au scos artileria grea: cifrele. Mesajul lor a fost clar „Dacă ne închideți, bugetul local o să arate ca un portofel după o noapte de pierzanie”.cSute de oameni care acum apasă pe butoane ar putea ajunge să apese pe soneria șomajului. Sălile de jocuri ocupă spații cât terenul de fotbal și plătesc chirii care țin în viață micii proprietari. Fără ele, centrul Craiovei ar putea arăta ca un decor de film post-apocaliptic.
Echipa „Ultimul leu pentru familie” – De cealaltă parte, s-a vorbit despre „costul invizibil”. Adică despre cum „speciala” de azi e divorțul de mâine. Jocurile nu sunt distracție, ci un magnet de portofele care lasă tinerii cu ochii în soare și buzunarele „asanate”. Unde e un aparat care clincăne, apare și un cămătar care zâmbește.
Dilema Olguței: „Dacă le închidem, nu se mută toți pe telefon?”
Primarul Olguta Vasilescu a punctat o chestie filozofică: dacă interzicem „păcănelele fizice”, nu cumva doar mutăm microbul în online, unde controlul e zero și tentația e la un click distanță? Practic, riscăm să dăm afară „dracul” de la colțul străzii ca să ne intre în buzunar, prin smartphone.
„Dublaj” sau „Colectare”?
Dezbaterea a arătat că interzicerea totală ar lăsa o gaură în buget pe care niciun „Jackpot” nu o poate umple imediat, dar nici să stăm cu mâinile în sân nu mai merge. Opoziția zice că firmele din parcurile industriale caută angajați disperați, deci dealerii de cărți s-ar putea reprofila oricând pe montat piese auto. Până la urmă, mingea e în terenul consilierilor locali. Aceștia trebuie să decidă dacă orașul Craiova rămâne un mic „Las Vegas cu praz” sau devine o cetate a cumpătării, cu o perioadă de tranziție în care toată lumea să învețe că banii se fac prin muncă, nu prin „dublaje” norocoase.
