Filarmonica „Oltenia“ din Craiova isi deschide stagiunea muzicala 2006-2007 cu Requiem, pentru solisti, cor si orchestra, K. 626, de Mozart, mâine seara, incepând cu ora 19.00, in Sala de concerte a Liceului de Arta „Marin Sorescu“. Concertul este sustinut in memoria compozitorului W. A. Mozart, dat fiind faptul ca 2006 este anul international al marelui muzician, an in care s-au implinit 250 de ani de la nasterea sa.
La pupitrul Orchestrei simfonice si Coralei academice a Filarmonicii „Oltenia“, va fi Florentin Mihaiescu, un excelent dirijor, foarte iubit de melomanii craioveni. Solisti: Irina Iordachescu (soprana), Geanina Munteanu (mezzosoprana), Florin Pop (tenor) si Gheorghe Rosu (bas). Maestru de cor: Alexandru Racu.
Criticii muzicali au consemnat, in numeroase cronici, valentele lui Florentin Mihaiescu. Astfel, in 1979, numirea acestuia la conducerea Coralei „Jugendfestspieltreffen“ la Festivalul wagnerian de la Bayreuth a insemnat un pas important al recunoasterii sale profesionale internationale. De reliefat sunt insa evolutiile artistice de exceptie realizate in 1980 la renumitul Festival de la Lucerna (Elvetia), acolo unde au participat dirijori celebri, precum Herbert von Karajan, Lorin Maazel, Sir Georg Solti, Daniel Barenboim, alaturi de unele dintre cele mai renumite orchestre europene. Ca nota distincta, dirijorul Florentin Mihaiescu este recunoscut pentru seriozitatea si profunzimea intelegerii lucrarilor pe care le abordeaza, fapt care ii permite realizarea actului dirijoral interpretativ fara partitura, indiferent de complexitatea, dificultatea limbajului muzical sau extensia lucrarilor abordate. Adica, asa ceva, mai rar se naste.
Recviemul a fost conceput de Mozart ca o lucrare de mari proportii: cvartet vocal, cor mixt si orchestra. Continuând linia muzicii de camera, a simfoniilor si a dramelor muzicale scrise in ultimii ani ai vietii, Recviemul reprezinta sinteza desavârsita a doua tipuri de gândire muzicala: stilul armonic al rococo-ului si polifonia somptuoasa a barocului târziu. Maiestria conducerii independente a liniilor melodice conduce adeseori la o armonie indrazneata si sugestiva, iar tratarea vocala este pe deplin integrata stilului religios abordat. Orchestratia, cu totul neobisnuita, da Recviemului o culoare aparte, de o exceptionala gravitate, ceea ce intareste forta dramatica si emotionala a lucrarii. Fara tagada, Recviemul mozartian, o ultima marturie a geniului si a sensibilitatii marelui compozitor, reprezinta o pagina unica in istoria muzicii prin complexitatea facturii si emotionantul mesaj transmis melomanilor impatimiti de muzica.
