http:http://www.youtube.com/watch?v=cc-ClutaN_I
Jocul celor de la Ubisoft Montreal este una dintre cele mai impresionante şi distractive producţii din ultimii ani. Cu alte cuvinte, merită să îţi cumperi un calculator nou şi puternic doar pentru a-l juca.
Am reuşit să duc la capăt jocul „Assasin’s Creed“ în câteva zile, în care m-am bătut virtual cu unul dintre colegi. Am avut un singur computer capabil să ruleze jocul şi asta pentru că are cerinţe mari. În cazul în care PC-ul tău nu are cel puţin procesor de 4 gHz, placă video la standardele anului 2008 şi măcar 2 Gb RAM, nu te obosi să încerci.
Poate ai citit pe internet că acţiunea jocului „Assasin’s Creed“ este plasată în Ierusalim, în jurul anului 1100, în timpul celei de-a treia cruciade. Ei bine, acţiunea are loc, de fapt, într-un laborator futurist, dotat cu un aparat care poate citi şi înregistra amintiri din vieţile anterioare, în care se află un om de ştiinţă excentric, o asistentă şi… cu tine, Desmond Miles, de profesie barman. Conectat mai cu voie, mai de nevoie la aparatul numit „Animus“, descoperi că într-o viaţă anterioară te numeai Altair şi faceai parte dintr-un Ordin de asasini. Mai-marele Ordinului te trimite să recuperezi comoara găsită de cavalerii templieri sub Templul lui Solomon din Ierusalim. Nu doar că eşuezi lamentabil fiindcă eşti arogant şi nesăbuit, dar unul dintre confraţii tăi moare în confruntarea cu templierii, iar altul îşi pierde mâna stângă. Comoara este totuşi recuperată de un confrate şi adusă în fortăreaţa asasinilor. Deşi legea spune că trebuie să plateşti cu viaţa pentru răul cauzat confraţilor tăi, şeful Ordinului îţi mai oferă o şansă… după ce îţi ia rangul şi îţi confiscă echipamentul.
Poveste interesantă, dar previzibilă
Porneşti astfel în propria-ţi cruciadă, de data aceasta ascultând de ordinele primite, potrivit cărora trebuie să asasinezi nouă lideri din Ierusalim, Damasc sau Accra. Păcatele acestora sunt variate, începând cu cruzimea faţă de populaţie, tortura, sclavia, trădarea, până la arderea cărţilor şi a pergamentelor din oraş. Cu toate acestea, victimele tale rămân convinse până în ultimele clipe că acţiunile lor ar fi condus la o lume mai bună, adică exact lucrul pe care îl doreşti tu. O lume fără războaie, fără suferinţe, unde cei puţini să nu profite de pe urma celor mulţi. Cuvântul „creed“ din numele jocului înseamnă „crez“, potrivit Google Translate. Descoperi în final o conspiraţie masivă, al cărei demiurg este chiar şeful Ordinului Asasinilor, mentorul lui Altair, pe care trebuie să îl ucizi. Revii în laborator după îndeplinirea acestei ultime misiuni şi constaţi că ai dobândit o abilitate din cele ale strămoşilor cu ajutorul căreia vezi zeci de simboluri pictate pe pereţii şi podelele încăperii cu ceea ce pare a fi sânge. Jocul lasă loc de continuare în cel mai evident mod posibil.
Nimic nu e perfect
„Assasin’s Creed“ se aseamănă mult cu jocurile din seria „Grand Theft Auto“ şi cu „Prince of Persia“. Interacţiunea cu mediul înconjurător este la un nivel incredibil, iar grafica este absolut superbă. Căţăratul pe clădiri şi săriturile de pe o casă pe alta sunt atât de distractive, încât de multe ori am preferat să nu cobor în stradă şi să parcurg oraşul numai în acest fel. Scenele de luptă sunt foarte bine realizate şi dau dependenţă. De menţionat că, după învăţarea a una-două manevre de luptă mai eficiente, bătăliile cu soldaţii nu mai reprezintă o provocare indiferent de numărul acestora. Alt aspect care mi s-a părut aberant a fost faptul că, înainte de a porni în misiunea de asasinare, e nevoie să afli informaţii despre „ţintă“, însă nu foloseşti nimic din ce ai aflat. Spre exemplu, duci la capăt una dintre investigaţiile ce preced misiunea de asasinare şi obţii o hartă cu locurile în care sunt postate gărzi. Nu doar că nu am găsit harta respectivă prin „buzunare“, nici nu am găsit indicaţii pe harta oraşului despre posturile gărzilor. Misiunile de asasinare sunt palpitante, aproape toate oferă posibilitatea să te strecori incognito lângă ţintă, însă nu este obligatoriu. Poţi să alegi şi o abordare „Rambo“, tăind cu sabia în stânga şi în dreapta, până ajungi la omul marcat pentru asasinare.
„Assasin’s creed“ rămâne totuşi unul dintre cele mai distractive şi mai bine realizate jocuri din ultima vreme, în ciuda neajunsurilor pe care le are. L-aş mai juca o dată cu mare plăcere, însă îmi trebuie un computer mai puternic decât cel de acasă.
