În cel mai recent număr (august a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ion Popescu-Brădiceni semnează un superb eseu despre literatură, în care include interpretări, viziuni, valențe care se desprind din această nobilă artă. În fapt, editorialul domniei sale nu își propune doar să definească sau să interpreteze literatura, ci (după cum ne mărturisește) să-i aducă un veritabil elogiu.
”Dacă aș elabora un elogiu al literaturii aș reaminti câteva echivalări de epocă ale ei; aș identifica următorii termeni asociați: mitologie eficientă, nebunie, purgatoriu catharsic, sacrificiu necondiționat, dorință ardentă de a scrie, relevare a realului ascuns, extaz mistic, filozofie a binelui (în luptă cu răul), instrument rafinat de cunoaștere, reflecție abisalizată ori reveriantă…” (am citat doar câteva dintre formulele propuse de autor, n.n.).
”Deci, ce este literatura?” se întreabă semnatarul editorialului în continuare – și asta nu pentru că n-ar exista definiții, ci fiindcă actul de a scrie este în sine o taină, creația cuprinde și revelație, și mister, și devenire, și ca atare tema aparent simplă este în fapt inepuizabilă.
”Misiunea literaturii rezidă în viciul lecturii și în patosul scriiturii -mi-ar replica Matei Călinescu”, notează mai departe autorul, care încheie spunând: ”Dacă o carte ar fi cum o casă, temeiul ei ar fi limbajul; creația poetică află prin construire esența locuirii (…). Prin ”fereastra luminată” a acestei case (cărți) se pot uita, ca să vadă, doar inițiații în tainele reflectorilor”.
Aceeași poezie cu rezonanță metafizică, introspectivă, dar și revelatoare ne oferă Doina Drăguț în poemul ”Cununi de lumină”: ”Brațele arcuiesc valuri, privirile curg îndrăznețe/peste umbrele pescărușilor, cununi de lumină mă poartă/spre lumea falselor certitudini,/spre dorințele din gânduri,/spre marea dinlăuntrul meu”. Procesul cunoașterii în forma de existență terestră este o aventură care are loc pe pământ, dar și în transcendent, o ecuație al cărei rezultat îl vom afla, poate, doar la sfârșitul vieții: ”Un vapor devin și plutesc, plutesc, plutesc, taina lumii s-o dezleg. Într-o lină unduire, valuri de lumină mă înalță, timpul pare-a fi golit, dar nu epuizat, pe o mare ce se mișcă-ntruna”.
La final, spiritul nostru va fi mai bogat, sufletul – mai cizelat, după cum sugerează poeta: ”Simțurile ce ne limitează dispar sub greutatea propriului destin,/suntem goliți/dar nu epuizați,/lumina nu trebuie pierdută.”
Există destine care transcend simpla misiune individuală, integrându-se într-o misie colectivă, universală, iar de cele mai multe ori cel ales (hăruit) întru aceasta are o personalitate plurivalentă.
Este și cazul Zoei Dumitrescu-Bușulenga, cercetător, critic și istoric literar, eseist și filosof al culturii, care s-a retras spre sfârșitul vieții într-o chilie a Mănăstirii Văratec și s-a călugărit sub numele de Maica Benedicta.
Publicistul Mihai Caba, care oferă de mult timp eseuri biografice cuprinzătoare, îi aduce acesteia un binemeritat omagiu (la aniversarea a 105 ani de la naștere), sub titlul ”Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica slujitoare a literaturii române”.
Având în vedere ”popularitatea extinsă de care s-a bucurat de-a lungul anilor în toate domeniile vieții culturale românești, pe care domnia sa a slujit-o cu deplin devotament, printr-o implicare totală și un înalt umanism, probate în calitățile profesionale recunoscute de istoriografia națională, cele de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filosof și pedagog”, semnatarul articolului întreprinde un util ”escurs biografic” în viața și prodigioasa activitate ”de o viață” a celei evocate, compilând și ordonând edificator adnotările și sublinierile prețioase oferite de numeroșii săi biografi și exegeți, după cum însuși mărturisește.
O poezie percutantă, generatoare de asocieri inedite, folosind versul alb, ne oferă Mariana Zavati Gardner, în grupajul ”Poeme”: ”Pe faleză/pe oriunde se trece/pași căzuți în capcane/sigilați în ierburi,/transformate-n marșuri/miraj” (”Un Picasso pe peretele mării”). Sau: ”O ceață adâncă îneacă/ferestre cu obloane pliate/tufișuri de spini/ce-ascund de-ndrăgostiți/fantome trecute/în camere cu tavanul înalt” (”Spațiu”).
Un incitant material despre opera celebrului scriitor ceh Franz Kafka, dar mai ales despre receptarea acesteia și despre influența pe care a exercitat-o asupra celor ce i-au urmat semnează George Petrovai, sub titlul ”Despre Kafka și kafkianism”.
Arătând că ”pentru înțelegerea corectă a kafkianismului, el trebuie receptat în dubla sa ipostază determinantă: ca mod conceptual și atitudinal despre lume, respectiv ca mod de transfigurare artistică a înțelegerii și a trâirilor autorului”, semnatarul materialului oferă, în debut, un citat care pare a fi o chintesență a filosofiei și trăirilor kafkiene: „arta este pentru artist suferință, de care se eliberează pentru o nouă suferință”.
(Într-adevăr, mulți au spus că arta este eliberare, dar ce viziune – să te eliberezi pentru o altă suferință, n.n.).
G.P. purcede apoi la o analiză amănunțită a factorilor care au influențat viziunea marelui scriitor și au grevat astfel asupra operei sale, care a sublimat într-un univers fantastic și coșmaresc impresiile lăsate de viață și de experiențele personale, dar și de lecturile principale.
”Dar lumea kafkiană nu aparține în întregime ficțiunii. Ea păstrează nenumărate puncte de contact cu realitatea, căci este lumea aflată în profundă criză spirituală după încheierea primului război mondial”, concluzionează autorul.
Desigur, variile interpretări care s-au dat operei kafkiene sunt discutabile, fiind mai mult sau mai puțin hazardate, mai mult sau mai puțin juste, dar asta face, poate, chiar mai interesantă misiunea atât a exegeților moderni, cât și a cititorilor dornici să decripteze mai mult din creația lui Kafka.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrările artistului român Oprea Voicu, căruia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub deja cunoscutul generic ”Picătură de pictură”.
Mai semnează Nicolae Mareș, Lidia Grosu, Al Florin Țene, Aigul Kemelbaeva, Mădălina Virginia Antonescu, Carmen Stoianov, Petre Isachi, Marin Rada, Carmen Manea, Ioan Voicu, Marin I. Arcuș, Lucian Ciuchiță, Lucia Cosmina Vlad, Constantin E. Ungureanu, Livia Ciupercă, Nicolae Dima, Timur Chis, Petru Ababii, Florentin Smarandache, Ion M. Ungureanu.
Autor Mihai Gîndu
