Galeriile Arta din Craiova gazduiesc expozitia de pictura „Mobil & Inside“ a artistului plastic craiovean Gabriel Giodea. De la vernisaj si pâna in momentul de fata, la Galeriile Arta s-au perindat pictori, graficieni, sculptori, personalitati culturale din Cetatea Baniei si multi tineri iubitori ai artelor frumoase. Criticul de arta Catalin Davidescu a apreciat originalitatea lucrarilor, precum si evadarea artistului din traditionalism.
Gabriel Giodea s-a nascut in 17 iunie 1966, la Craiova, a absolvit Liceul de Arta si Scoala postliceala de specialitate din orasul natal. Intr-un fel, este discipolul pictorului Marcel Voinea, in sensul ca primele taine ale artei le-a invatat de la acesta, ulterior debarasându-se de tehnicile traditionale si promovând altele care i-au conferit nota de originalitate. Pâna in prezent, Giodea are noua expozitii personale, a participat in competitii – obtinând sase premii importante – si are numeroase lucrari in colectii particulare din: Franta, Germania, Italia, Statele Unite, Canada, Suedia, Spania si Israel.
Criticul de arta Catalin Davidescu, in expozeul sau de la vernisaj, a reliefat ca, analizând tablourile lui Giodea, nu se poate eluda modalitatea de constituire a semnificantilor vizuali, pornind de la un circuit de conotatii ce defineste o mentalitate culturala dominanta a dinamicii realului: „Spre deosebire de lucrarile altor pictori, in lucrarile lui Giodea orice tip de imagine poate fi citit, bineinteles, printr-o percepere imediata a specificitatii esteticii dinamice interioare. Lectura tablourilor sale nu neglijeaza coloritul speculativ al mesajului. De aceea, se constata existenta unei verbalizari explicite a contururilor, prin care privitorul identifica reprezentarea simplitatii mizeriei fizice si morale contemporane, in permanenta miscare“.
Exista posibilitatea ca majoritatea privitorilor sa nu recepteze corect valentele conceptuale ale lucrarilor artistului plastic Giodea – sub raportul reprezentarii ideii de realitate – fie dominate de nestapânite „instincte“ fizice ale rotilor degradate, fie destinata unei virginitati a mizeriei induse. Nu ascund faptul ca n-am observat minele unor artisti care exprimau un fel de repros pe nedrept pictorului in incercarea sa de a aboli intranzitivitatea conturului perfect. Insa la Giodea exista lucrari in care imaginile pot fi citite ca text, lucrari ce ofera senzatia unui vers postmodern care opereaza cu imagini. Dincolo de aceasta perceptie, formele se epureaza pâna la a deveni idei, contextualizate la nivelul realului agresiv, uneori indecent. Se poate vorbi de o „seductie“, de o contemplare a mizeriei contemporane? Aparent, artistul te introduce in dilema. De ce? Intrucât nu transforma realitatea si nu o epureaza in numele unui model de arta de natura mentala.
