Pentru a scăpa de kilogramele în plus nu există soluţii magice, iar pastilele de slăbit, dietele care mai de care mai bizare sau cremele anticelulită nu sunt nici ele de prea mult ajutor. În general, adevăratul secret pentru a slăbi este acela de a vă corecta alimentaţia şi de a face cât mai multă mişcare. În acelaşi timp însă, există metode pentru a combate obezitatea. Una dintre acestea este cu siguranţă neobişnuită şi plăcută totodată, relatează www.ditadifulmine.com. Este vorba de munte. Un studiu realizat de o echipă de specialişti de la Ludwig-Maximilians-Universität din München şi-a propus să demonstreze un efect cunoscut încă din 1957: cobaii duşi la înălţimi mari încep să piardă din greutate. De data aceasta, experimentul a fost efectuat pe un eşantion de 20 de subiecţi de sex masculin, obezi, cu o vârstă medie de 56 de ani şi cu un indice de masă corporală de 34 de puncte. În plus, toţi subiecţii prezentau un risc ridicat de diabet şi probleme cardiace. Indicele de masă corporală reprezintă raportul dintre greutate şi înălţime. Dacă acest indice este prea ridicat înseamnă că în organismul dumneavoastră există un dezechilibru. Acest indice depinde de sex şi de vârstă, dar şi de factori de natură genetică şi ambientală. Oricum ar fi, un indice de masă corporală de 34 de puncte pentru un adult cu vârsta de 56 de ani şi cu o întălţime de 1,75 metri presupune o greutate de peste 100 de kilograme, categoric peste medie.
Experiment
în vârf de munte
Participanţii la experiment au fost duşi la o înălţime de aproape 2.800 de metri, pe Zugspitze, vârful cel mai înalt din Wettersteingebirge, Germania. S-au hrănit după bunul-plac, au băut ce le-a poftit inima şi, cu excepţia unor plimbări în jurul cabanei, nu au făcut nimic altceva decât să se relaxeze şi să se bucure de aerul de munte. În timpul şederii de o săptămână la munte, echipa de specialişti a monitorizat greutatea subiecţilor, caloriile asimilate şi consumate, ritmul metabolic şi nivelul hormonal. Valorile au fost apoi măsurate la o lună după experiment. În timpul şederii la munte, bărbaţii au consumat cu aproximativ 730 de calorii mai puţin decât de obicei şi au pierdut în medie 1,7 kg. În luna următoare experimentului la înălţime, subiecţii au „recuperat“ aproximativ 0,7 kg din greutatea pierdută, consumând mai multe calorii decât în timpul săptămânii petrecute la munte.
Florian J. Lippl, coordonatorul studiului, susţine că nivelul de leptină, hormonul care suprimă pofta de mâncare, a crescut în timpul şederii la munte, în timp ce nivelul de grelină, hormonul care dă senzaţia de foame, a rămas practic neschimbat. Raportul obţinut între leptină şi grelină în cazul participanţilor la experiment a indicat faptul că acestora nu le-a fost atât de foame. În plus, ritmul metabolic a crescut în perioada petrecută la înălţime, permiţându-le cobailor să ardă mai multe calorii şi, în consecinţă, să dea jos din kilograme.
