La Maastricht, în Olanda, au apărut indicii solide că mormântul lui d’Artagnan a fost, în sfârșit, găsit, informează Ziare.com.
Scheletul a fost găsit în naosul unei biserici contemporane, ale cărei origini datează cel puțin din secolul al XIII-lea, în timpul lucrărilor de reparații legate de prăbușirea unei părți a podelei în februarie.
Indicii
Noile dovezi scoase la lumină de arheologi par să confirme că scheletul descoperit la Maastricht aparține într-adevăr unei figuri de rang înalt. Diaconul Jos Valke, care a asistat la primele săpături, a dezvăluit detalii care fac legătura directă între rămășițele găsite și curtea Franței.
Pe lângă o monedă franceză găsită chiar lângă schelet, locul în care acesta a fost înhumat este cel mai puternic indiciu al importanței personajului.
„Amplasamentul mormântului indică faptul că este vorba despre o persoană importantă: scheletul se afla în locul în care se găsea altarul, iar în acea epocă doar personalitățile regale sau alte figuri de rang înalt erau înmormântate acolo”, a explicat Jos Valke pentru L1 Nieuws.
Pe 13 martie, experții au prelevat eșantioane de ADN care sunt analizate acum într-un laborator specializat din Munchen. Rezultatul acestor teste va confirma oficial dacă „al patrulea muschetar” s-a întors, după 350 de ani, acasă în istorie.
Muschetarul din filme vs. Realitatea istorică
Pentru publicul larg, numele d’Artagnan trimite imediat la versiunea romantizată a lui Alexandre Dumas: garda de corp fermecătoare, cu mustață subțire și pălărie cu pene, al patrulea muschetar care face legea în ecranizările de la Hollywood. Însă, în spatele ficțiunii, a existat un bărbat a cărui viață reală a fost aproape la fel de palpitantă ca cea din cărți, relatează L1 Nieuws.
Născut în 1611 sub numele de Charles de Batz de Castelmore în sudul Franței (Lupiac), viitorul erou provenea dintr-o familie de mici nobili cu rădăcini militare adânci. Tatăl său, lider al gărzii sub regele Henric al IV-lea, și-a pierdut viața încercând să protejeze monarhul în timpul unui atentat. Această moștenire de loialitate extremă avea să îi marcheze întreaga carieră tânărului Charles, care a preluat titlul de Conte de Artagnan după moartea fratelui său.
În jurul anului 1640, d’Artagnan s-a înrolat în rândul muschetarilor, fiind inițial respins din cauza lipsei de experiență. Cu ajutorul influenței Contelui de Troisville, a reușit să pătrundă în trupele regale, devenind rapid un favorit al cardinalului Mazarin și, ulterior, al regelui Ludovic al XIV-lea.
Cariera sa a fost un amestec periculos de diplomație și război. A îndeplinit misiuni confidențiale și a acționat ca informator la curte. A urcat în grad până la cel de comandant al muschetarilor, garda personală a regelui. În 1661, a primit misiunea celebră de a-l aresta pe ministrul de finanțe Nicolas Fouquet, pe care l-a păzit personal ani de zile în captivitate.
Misterul de la Maastricht și sfârșitul legendei
Deși a fost numit guvernator de Lille, d’Artagnan se simțea cu adevărat acasă doar pe câmpul de luptă. Cariera sa s-a încheiat brusc în iunie 1673, în timpul asediului de la Maastricht.
În timpul unui asalt lângă Poarta Tongerse, a fost lovit mortal de un glonț de muschetă.
Moartea sa l-a afectat profund pe regele Ludovic al XIV-lea, sursele istorice menționând că „Regele Soare” a fost „profund tulburat” de pierderea celui mai loial servitor al său. De atunci, d’Artagnan a rămas în istorie nu doar ca un personaj de roman, ci ca un simbol național al onoarei franceze.
