Specialiştii de la Universitatea din Rochester au testat un mecanism care le permite partenerilor să descopere cât sunt de compatibili şi ce şanse de reuşită are relaţia lor.
În urmă cu şapte ani, Beigbeder Frédéric a distrus toate iluziile îndrăgostiţilor după ce a publicat bestsellerul „Dragostea durează trei ani“. În cartea sa, scriitorul francez demonstrează, folosindu-se de statistici, biochimie şi experienţa personală, faptul că dragostea seamănă mai mult cu un borcan de iaurt decât cu o ceaşcă de nectar şi are o dată de expirare, iar după trei ani, orice sentiment devine amintire. Iar dacă concluziile autorului francez vi se par exagerate, pregătiţi-vă de cele ale unui studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea din Rochester, dat publicităţii de revista Psychological Science. Potrivit echipei coordonate de psihologul Ronald Rogge, dragostea nu numai că are un termen de scadenţă, dar mai nou se poate stabili când amorezii îşi vor spune adio. În analele poveştilor de iubire sunt prezente relaţii în care aparent totul merge perfect, dar care se destramă după ce unul dintre parteneri îşi dă seama că lucrurile nu mai stau aşa de bine ca la început şi nu mai este fericit. Plecând de la această realitate, echipa coordonată de Rogge a pus la punct un test care scoate la lumină „îndoieli de neconfesat“ şi care ne permite să calculăm cât timp are la dispoziţie creierul înainte de a „exploda“ şi a pune capăt relaţiei.
Test inedit
Testul a apelat la o tehnică psihologică de folosire a cuvintelor pentru descoperirea a ceea ce gândesc cu adevărat partenerii despre aleşii lor. Până acum, cercetările desfăşurate pe această temă se bazau pe solicitarea adresată subiecţilor să îşi spună părerea despre propriul partener, în acest fel respondenţii având timp să formuleze răspunsuri raţionale şi controlate şi ca atare deloc elocvente. „O relaţie presupune că ambii parteneri sunt fericiţi, dar nu este întotdeauna aşa. Adesea, multe persoane nu vor să recunoască faptul că încep să se simtă mai puţin bine în cadrul relaţiei“, explică Rogge. Studiul a durat 12 luni şi a implicat 222 de voluntari logodiţi sau căsătoriţi. Toţi au fost supuşi la două probe: în prima, bărbaţii şi femeile trebuia să apese pe o tastă atunci când vedeau apărând pe un monitor combinaţii între cuvinte pozitive şi substantive legate de partener, în timp ce în a doua trebuia să apese atunci când apăreau combinaţii între cuvinte negative şi substantive legate de partenerul lor.
Cu ajutorul rezultatelor, cei doi amorezi îşi pot da seama dacă este ceva care nu funcţionează în relaţia lor.
Răspunsuri spontane
Obiectivul experimentului a fost acela de a stimula reacţiile automate ale subiecţilor, pentru a obţine astfel răspunsuri imediate şi „dictate“ doar de subconştient. Rezultatele au demonstrat că voluntarilor cărora le-a fost mai uşor să ducă la îndeplinire a doua parte a experimentului aveau de şapte ori mai multe şanse ca în maximum un an să pună capăt relaţiei. „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este faptul că testul nostru a reuşit să interpreteze starea de sănătate a relaţiilor noastre mult mai bine decât cuvintele participanţilor“, a explicat Rogge. În realitate, această tehnică nu este nouă, ci inovator este modul în care a fost utilizată, precum şi modul cum au fost interpretate rezultatele. Până acum, teste similare au fost folosite pentru a identifica prejudecăţi legate de rasism sau fobii ascunse.
Poveşti cu final fericit
Însă nu toate poveştile de iubire sunt menite să se termine. Alt studiu american publicat de Review of General Psychology a demonstrat faptul că amorezii pot păstra sentimentele din prima fază a relaţiei, pe care specialiştii le definesc „un amestec de intensitate, implicare şi chimie sexuală“, şi în relaţiile de durată. Ingredientele fundamentale sunt înţelegerea şi sinceritatea, cei doi parteneri recunoscând ce merge şi ce nu merge în relaţia lor. În opinia psihologului Roberto Cavaliere, testul pus la punct de specialiştii americani trebuie folosit ca instrument de prevenire. „În societatea zilelor noastre suntem obişnuiţi să folosim piesele de schimb, să aruncăm un lucru când nu ne mai convine. Din diferite motive, cuplurile şi-au pierdut capacitatea de a recupera şi repara ceea ce nu merge. Acest test ar putea ajuta două persoane care se iubesc să nu ajungă în punctul în care nu mai pot salva nimic“, a explicat specialistul. Cavaliere a explicat că deseori cuplurile apelează la ajutorul psihologului când nu se mai poate nimic. „Studiul american a demonstrat că, deseori, persoanele au o problemă cu partenerul pe care nu reuşesc să o identifice şi cu atât mai puţin să o comunice. Uneori, este greu să recunoaştem asta chiar şi faţă de noi, cu atât mai puţin faţă de persoana care ne stă alături. Însă comunicarea este fundamentală, fără ea nu putem câştiga nici o luptă şi nici nu ne putem salva relaţia“, a mai precizat specialistul italian.
