A fost Claudius din „Hamlet“, Lucio din „Măsură pentru Măsură“, Porfiri din „Crimă şi pedeapsă“, Iason din „Medeea“, Lopahin din „Livada de vişini“. Astăzi este „Cel mai bun actor într-un rol secundar“, distincţie acordată de UNITER.
Bucuria spectatorului, satisfacţia actorului Sorin Leoveanu, nimic nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat acea dorinţă în sufletul actorului de azi. „Drumul meu în această lume a teatrului a început în 1994, cu ajutorul Nataşei Raab, care m-a pregătit pentru examenul de la Târgu Mureş. Ajutor… e un fel de a spune, a fost şi este mai mult decât atât… m-a salvat, într-un fel! Au existat în mine dorinţa şi chemarea asta, să fac teatru, să încerc… Nu cred că teatrul sau dorinţa se insuflă, nu e suficient să-ţi doreşti sau să-ţi placă să faci teatru. Dacă îţi place teatrul nu înseamnă că îl şi poţi face. Nu-i suficient! Sigur te poţi juca de-a teatrul, dar asta nu înseamnă că-l şi înţelegi sau faci“, a precizat actorul de azi.
Şi el a avut toate valenţele. Odată cu finalizarea cursurilor Academiei de Artă Teatrală Târgu Mureş, Secţia actorie, la clasa prof. Cornel Popescu (1994-1998), lucrurile şi-au urmat cursul firesc. Rolurile au început să curgă. Au fost unele care au lăsat urme, care au contribuit la formarea actorului de azi, conducându-l spre cele mai înalte culmi. „Sunt genul (sau încerc să fiu) care crede în orice rol şi în orice montare. Din păcate, şi când zic din păcate chiar cred asta şi o simt, nu mă folosesc de expresie. Pur şi simplu, în ziua de azi ai din ce în ce mai rar şansa să crezi. Începi să crezi din disperare, să te agăţi cu disperare de credinţă… fiecare personaj lasă urme. Unele se văd mai repede, pe altele le descoperi în timp. Din fiecare iei câte ceva şi dai la rândul tău câte ceva. Altfel, totul e degeaba! Simulezi“.
Recunoaşterea muncii
Şi drumul său a curs. Fiecare interpretare, orele de muncă adunate în zile şi-au găsit recunoaşterea, căci astăzi Sorin Leoveanu a primit o importantă distincţie – „Cel mai bun actor într-un rol secundar“. Un premiu plin de semnificaţii, care bucură, dar şi obligă. „Premiul înseamnă multe. În primul rând, este o satisfacţie şi o fericire să ştii că tot ceea ce faci este apreciat la acest nivel, că înseamnă atât de mult pentru cei ce te privesc, că toţi cei îndreptăţiţi să acorde astfel de premii te consideră unul dintre cei mai buni. Şi mai înseamnă, printre altele, o mare responsabilitate. Te obligă realmente să te menţii sau să încerci să te menţii la acelaşi nivel! Dar asta nu depinde întotdeauna numai de actor!“, căci „este vital pentru un actor să se întâlnească şi cu regizori mari. De la ei poţi să speri şi să-ţi doreşti să înveţi ceea ce înseamnă adevăratul teatru, cel pe care îl întâlneşti rar sau deloc. Ei îţi deschid ochii şi sufletul pentru ceea ce înseamnă «altceva»! Ca şi pentru un şofer: dacă toată viaţa conduce o Dacie… şi nu încearcă un Ferrari…“, a spus actorul.
Şi Sorin Leoveanu a lucrat cu mari regizori, fiind numit la un moment dat chiar „actorul marilor regizori“. S-a întâmplat atât pe scene din Bănie, cât şi pe ale celorlalte teatre pe care actorul a urcat, locuri dragi, căci „fără drag şi respect faţă de scenă nu ai voie să-i stai în spate“. Şi totuşi, parcă mai aproape de suflet i-a fost scena craioveană, un loc care l-a cucerit de mult, „de la începuturile anilor ’90. M-au cucerit spectacolele şi actorii acelor ani, cum i-a cucerit pe mulţi de peste tot! O motivaţie mai mare decât asta nu cred că există: să-ţi doreşti să faci parte dintr-o asemenea echipă şi în acelaşi timp să însemni ceva în acea echipă!“.
Alături de o parte din această echipă Sorin Leoveanu lucrează şi azi, împreună cu regizorul Tim Carrol la „Odiseea“ lui Homer, un nou spectacol, care va avea premiera pe 7 iunie. Publicul iubitor de teatru va trăi din nou bucuria reîntâlnirii cu arta craioveană, cu actorii Naţionalului, cei care le-au luminat serile şi care au dus cu mândrie numele oraşului lor peste hotare.
