Munca poate însemna pentru unele femei relaxare. Din anul 1954, în localitatea gorjeană Tismana, vestită pentru păstrarea tradiţiilor, funcţionează o societate cooperativă meşteşugărească. Unele dintre primele femei care au lucrat la cooperativă mai ţes covoare şi astăzi, cu aceeaşi plăcere.
În luna ianuarie a acestui an, Atena Văcaru a sărbătorit cel de-al şaptelea deceniu de viaţă. Cu toate acestea, tanti Atena încă munceşte: „Nu pot să nu mai ţes, ar însemna să nu mai trăiesc aşa cum sunt obişnuită. De la 14 ani am învăţat să ţes. Pentru noi este unul dintre lucrurile pe care le facem cu foarte mare drag, ne simţim bine când ţesem. La fel este şi verişoara mea!“. Maria Frăţilescu, verişoara Atenei, are 69 de ani şi amândouă ţes covoare şi catrinţe de la 15 ani. „Am învăţat această meserie de la mame şi bunici. Aveam 14-15 ani când mă uitam la mama cu jind şi mă băgam şi eu la război să încerc să ţes. Şi am învăţat, pentru că mi-a plăcut mult de tot. Apoi, când s-a deschis cooperativa meşteşugărească, am venit să lucrăm aici. Este greu să ţeşi, dar avem nurori şi fete care vor să înveţe. Şi ce poate fi mai frumos pentru noi, bătrânele, decât, faptul că vin tinerele să înveţe, să ducă tradiţia mai departe?“, a spus tanti Maria. Prietenia le-a unit pe cele două femei toată viaţa şi îşi amintesc şi acum, cu plăcere, de anii în care munceau împreună la Cooperativa Meşteşugărească „Arta Casnică“ Tismana.
Prietene de o viaţă
Născute în satul gorjean Pocruia, Atena Văcaru şi Maria Frăţilescu sunt prietene de o viaţă. „Am lucrat împreună, am învăţat modele una de la cealaltă, era frumos pe vremea tinereţii noastre. Când mergeam la un bal sau la horă, trebuia să ne facem costume noi. Ne îmbrăcam în costume populare pe vremea aceea şi trebuia să avem la fiecare sărbătoare ceva nou, aşa era obiceiul. Lucram pe ascuns la câte o catrinţă sau la o ie, ca să nu aibă nici o fată din sat la fel“, a povestit Atena Văcaru. „Mama şi bunica ne-au învăţat să ţesem, ne era drag încă de mici. Cum suntem verişoare, am copilărit împreună. Războiul la care lucrez şi acum covoarele este vechi de mai bine de o sută de ani. Este funcţionabil. Tot la el am învăţat-o şi pe nora mea să ţeasă“, a spus Maria Frăţilescu. Cele două prietene îşi amintesc de anii ’50, când, pline de entuziasm şi tinere, mergeau la horă. „În costumele populare noi, făcute de mâna noastră, mergeam la hram şi beam bragă, jucam şi ne făleam cu hainele“, a povestit râzând Atena Văcaru.
Când au venit să se angajeze la cooperativă, cele două fete au fost supuse la diferite probe. „M-a pus preşedintele de atunci al cooperativei să lucrez o faţă de masă. Nu ştiam modelul pe care mi-l ceruse şi o săptămână mi-am bătut capul. Se lucra pe cânepă, cu acul, meticulos. Am reuşit, iar preşedintele a fost mulţumit şi m-a angajat“, a spus Maria Frăţilescu. Au lucrat la „Arta Casnică“ Tismana peste 25 de ani, ca angajate, iar acum colaborează încă cu vechea cooperativă. Le mai învaţă modele pe fetele cele noi.
Istoria unei cooperative meşteşugăreşti
„Organizarea în comun a producţiei mărfurilor de mare consum, deservirea trebuinţelor celor ce muncesc, îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai şi ridicarea nivelului profesional şi cultural al membrilor săi“ au constituit scopul pentru care a fost înfiinţată cooperativa meşteşugărească. Aceasta a început să exporte încă din primul an, produsele executate aici fiind foarte solicitate peste hotare. Cele mai cerute erau ţesăturile cu alesături: ştergare, sacoşe, şerveţele, feţe de masă, feţe de pernă, cuverturi şi altele; produsele executate cu acul: cusături cu motive populare pe diverse pânzeturi, ii, fuste, seturi şi altele; produsele de confecţii din aba cu aplicaţii din suitaş pe motive populare: pardesie, taioare, haine, iţari; renumitele covoare româneşti (olteneşti).
Exportul a cunoscut o dezvoltare permanentă şi datorită faptului că „Arta Casnică“ Tismana a fost prezentă la toate târgurile şi expoziţiile internaţionale. Principalele ţări cu care a întreţinut relaţii de export în perioada comunismului au fost: URSS, Canada, Japonia, SUA, Australia, Franţa, Anglia, Olanda, Italia, Grecia, Suedia, Elveţia, Austria, Belgia, Noua Zeelandă, Polonia. Potrivit datelor furnizate de reprezentanţii Primăriei Tismana, în anul 1980, la „Arta Casnică“ Tismana s-au produs peste 11.000 mp de covor oltenesc. Peste trei mii de femei au muncit la cooperativa din Tismana de-a lungul anilor.
Exportul reînvie
Păstrând tradiţia de mai bine de o jumătate de secol, femeile din localitatea Tismana nu au renunţat la vechile războaie de ţesut. Acum, cele 100 de femei care lucrează la domiciliu şi celelalte care ţes, cos şi brodează la sediul cooperativei veghează ca obiceiul ce le-a făcut cunoscute-n lume să nu moară. „Exportam mai mult pe vremea aceea, însă cred că şi de acum încolo o vom face. Cred că a început să fie cerere, se vede dorinţa oamenilor de a avea în case lucruri tradiţionale, obiecte de valoare. Femeile care lucrează la domiciliu sunt colaboratoare. Sunt anumite activităţi care nu pot fi efectuate aici, le trebuie linişte, spaţiu. Fiecare produs are manopera lui, nu este aşa de uşor să ţeşi sau să coşi la o ie. Anul trecut am primit o comandă din Franţa şi am exportat covoare şi alte produse. De asemenea, am trimis marfă şi în America. Principala condiţie pentru export este să participi la târgurile internaţionale şi naţionale, exact ca şi în trecut. Oamenii îşi văd marfa, sunt încântaţi şi apoi mai comandă. Din păcate, nu avem un magazin în Târgu Jiu unde să o expunem, ne-ar ajuta foarte mult. Acolo mai vin turişti. Vin şi la Tismana, ne ştie lumea, ne păstrăm renumele prin calitatea şi frumuseţea produselor pe care le facem“, a spus preşedinta societăţii cooperative meşteşugăreşti.
