Orchestra simfonica a Filarmonicii „Oltenia“, sub bagheta cunoscutului dirijor Alexandru Iosub, sustine Concertul nr. 2 in Do minor pentru pian, op. 18, de Rahmaninov, si Simfonia a IV-a in Fa minor, op. 36, de Ceaikovski. La pian, solistul Cristian Mihai Dirnea, student in anul V la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.
La prima editie a Festivalului Muzicii Maghiare – organizat in 2005, la Bucuresti, de Institutul Maghiar – Cristian Mihai Dirnea a cucerit Premiul Special al Juriului care a constat in oferirea dreptului de a sustine un concert de pian in compania unei orchestre renumite din tara. Ei bine, aceasta avea sa fie Orchestra simfonica a Filarmonicii „Oltenia“ din Craiova, recunoscuta in tara si in strainatate.
Pianistul Cristian Mihai Dirnea, un tânar virtuoz
Cristian Mihai Dirnea s-a nascut pe 9 octombrie, 1982, la Pitesti. A absolvit Liceul de Arta „Dinu Lipatti“ din orasul natal, iar in prezent este student in anul V la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, Facultatea de Interpretare muzicala, specializarea pian, clasa profesoarei Steluta Radu. A obtinut numeroase premii si mentiuni la concursuri nationale si internationale de pian, iar pentru anul scolar 2005-2006 a obtinut o bursa Erasmus la Scoala Superioara de Muzica si Teatru „Felix Mendelssohn Bartholdy“ din Leipzig (Germania). De asemenea, Cristian Mihai Dirnea a sustinut multe recitaluri de pian in tara si in strainatate (Franta, Germania). Acesta a participat la cursuri de perfectionare cu profesori din Anglia, Danemarca si Germania in cadrul Programului „Erasmus“. Cu certitudine, tânarul pianist va fi rasplatit cu aplauze de melomanii craioveni, dat fiind faptul ca este talentat, virtuoz, iar compozitiile lui Rahmaninov nu sunt la indemâna oricui. Concertul va fi prezentat sub genericul „Tineri virtuozi“.
Lirismul zbuciumat al lui Rahmaninov
Pianistul si compozitorul Serghei Rahmaninov s-a nascut in 1873, in Rusia, si a murit la Los Angeles (Statele Unite), in anul 1943, dupa o viata zbuciumata. Inca din copilarie a dovedit un talent pianistic de exceptie, astfel ca la vârsta de numai 12 ani a intrat la Conservatorul din Moscova. La 19 ani, Rahmaninov a cucerit medalia de aur a conservatorului pentru opera „Aleko“, dupa care a inceput o cariera de pianist virtuoz. A fost cotat ca unul dintre cei mai mari pianisti ai epocii. Ceaikovski a fost cel care l-a incurajat si orientat pe Rahmaninov catre compozitie. Ceea ce s-a si intâmplat, prin scrierea câtorva piese, cu doar un an inainte de moartea lui Ceaikovski (1893).
Concertul nr. 2 in Do minor pentru pian, op. 18, ramâne cea mai cunoscuta lucrare a lui Rahmaninov, concert pe care l-a scris in 1901. Perioada 1901-1917 a fost cea mai prolifica din cariera sa de compozitor. Merita amintite celebrele „Preludii“ si „Studiile-tablou“, poemul simfonic „Insula mortilor“, o capodopera mai putin cunoscuta.
Rahmaninov a profitat de un tur in Suedia, in decembrie 1917, si a emigrat. Pâna in 1928 a trait in Statele Unite, apoi in Franta si in Elvetia. In 1935 s-a reintors defintiv in America. Niciodata nu s-a putut adapta modului de viata occidental, suferind enorm de tinuturile natale, dar si de mentalitatea unor occidentali de care s-a izbit de-a lungul vietii. A fost contemporan cu Skriabin, Ravel si Bartok, iar criticii muzicali din prima jumatate a secolului XX l-au considerat ca fiind ultimul compozitor romantic, continuând linia lui Chopin, Liszt si Ceaikovski. Criticii muzicali contemporani il incadreaza pe Rahmaninov in neoromantici, dat fiind faptul ca in „Insula mortilor“ autorul este „un simbolist autentic“, nicidecum precursor al acestui curent: „Stilul sau pianistic si inventivitatea lui melodica, neindoielnic, poarta amprenta de mare personalitate. Lirismul lui zbuciumat, tumultuos, dureros nu este o luare de pozitie deliberata in raport cu un curent estetic, ci reflexul direct al personalitatii sale nervoase, angoasate si introvertite“.
