Reveniti dupa sapte ani in Craiova, decanii de virsta si de valoare ai rockului romanesc, timisorenii de la Phoenix, au sustinut miercuri seara, la prefectura, o conferinta de presa. Sufletul grupului, chitaristul Nicolae Covaci, a fost si purtatorul de cuvint al formatiei la intilnirea cu presa.
– De ce va intoarceti abia dupa sapte ani la Craiova?
Nicolae Covaci: – Pentru ca nu am fost solicitati. Vreau sa retineti – formatia Phoenix este in stand-by. Ne cheama cineva, venim, nu ne cheama, nu venim. Pentru mine este extrem de greu sa ma urc in avion si sa vin in Romania. Sint un milion de lucruri aici care ma indeparteaza de acest loc, dar totusi vin.
– Nu vi se pare ciudat ca autoritatile locale isi aduc aminte de tineri doar in perioadele electorale?
N.C.: Este perfect normal. Toata lumea isi vede interesul. Dupa cum am spus, noi venim cind sintem chemati. De ce sintem chemati si ce interese exista nu este treaba noastra.
– Situatia sociala si economica a romanilor s-a schimbat in ultimii ani. Credeti ca aceste schimbari se reflecta si in muzica ?
N.C.: Categoric este mult mai simplu acum. Muzica a devenit un produs, care trebuie vindut cit mai bine. Nu mai conteaza ce muzica faci.
– Cind era mai greu de facut muzica? Inainte de 1989 sau dupa?
N.C.: Noi ne-am descurcat mai bine inainte. Acum, toti te fura. Distribuitorii te fura, casele de discuri te fura, toata lumea te fura, incit ajungi sa scoti si bani din buzunar doar ca sa faci un concert sau sa scoti un album.
– De ce credeti ca tinerii va mai asculta muzica?
N.C.: Sa va povestesc o chestie intimplata intr-un concert, la Oradea. La un moment dat, cintind, am vazut in fata scenei doi copii care cintau si ei. Am facut semn, i-au ridicat pe scena, am adus doua microfoane si au cintat cu noi. La un moment dat, noi ne-am oprit si i-am lasat pe ei sa cinte. Cintau perfect, cu tot ce vreti: intonatie, frazaj, respiratie. Dupa concert, i-am gasit pe parinti si i-am intrebat ce si cum. Unul dintre copii avea opt ani si ceva, celalalt noua ani si jumatate. I-am intrebat pe parinti de unde stiu sa cinte. Mi-au spus ca micutii fac canto. I-am intrebat „Bun, fac canto, dar de ce cinta Phoenix?“. Stiti ce mi-au raspuns? „Pentru ca e muzica buna“.
– Ati spus ca sint multe lucruri care va deranjeaza in Romania. Care ar fi citeva dintre acestea?
N.C.: Greu de spus. Vedeti, eu ma simt foarte bine in Spania, unde traiesc intre latini. Acolo, daca dai un ban unui cersetor, il ia cu aerul de parca iti face el tie o favoare. In Romania, se cerseste cu spatele incovoiat, iar starea asta se vede peste tot. Si in prezent, si in istorie. Toti se pling ca ne-au calcat ba turcii, ba rusii. E normal sa ne calce, din moment ce noi umblam in patru labe.
– Regretati ceva ce nu ati facut pina acum? De asemenea, regretati ceva din ce ati facut?
N.C.: Regret doar ce nu am facut. Din ce am facut, nu regret nimic. Daca ar fi sa mai traiesc o data, as face la fel.
– Daca ar fi sa va puteti alege o alta perioada in care sa traiti, care ar fi aceasta?
N.C.: Aceeasi, cu toate problemele ei. Vedeti, toate cucuiele astea pe care le am inseamna ziduri doborite. As lua-o oricind de la capat.
– Cu ce veti incepe concertul din aceasta seara (miercuri seara – n.r.)?
N.C.: Eh, surpriza.
