Handbalista Cristina Neagu a afirmat, luni, într-o conferință de presă, că își dorește ca pe 8 iunie, meciul său de retragere din activitatea competițională, care va avea loc la Sala Polivalentă din București, să nu fie perceput ca pe un mesaj de adio, ci ca pe o sărbătoare a sportului.
Evenimentul intitulat ‘Retragerea unei legende’, Gala Neagu va fi un eveniment structurat pe trei reprize, cu momente în care publicul va fi antrenat în spectacol.
„Nu știu dacă a trecut repede sau nu timpul, dar spun eu că a trecut cu folos pentru mine. Și uite că am ajuns în fața încheierii cel mai important capitol din viața mea, handbalul, după 25 de ani, cu mingea în mână după atâtea mii și mii de ore de antrenament, după sute de mii de meciuri, a venit timpul să spun și eu stop. Pe 8 iunie nu vreau să fie neapărat o despărțire sau un adio, din contră, vreau să fie o sărbătoare, să mă bucur împreună cu fostele mele colege, să sărbătorim alături de fani.
O să fie o zi specială, care cu siguranță îmi va rămâne în suflet pentru totdeauna. Sincer, nu știu cum o să mă simt în momentul ăla. Mă tot gândesc la asta, dar probabil că în ziua respectivă o să fiu copleșită de emoții. Încerc să mă concentrez în continuare pe ce mai am de făcut. Mai am patru meciuri oficiale de jucat, iar pe 8 iunie ne dorim să fie o sărbătoare a handbalului, să ne bucurăm împreună cu fanii“, a declarat Neagu.
Amintiri „dureroase“ de la Mondialul din 2015
Cristina Neagu regretă și acum semifinala pierdută cu Norvegia de la Campionatul Mondial din 2015, când România ar fi avut șansa să câștige titlul suprem.
„Probabil că cele mai frumoase momente ale carierei mele au fost momentele în care am câștigat medalii cu echipa națională, am câștigat trofeul Ligii Campionilor. Dar pe lângă asta aș menționa momentele astea din vestiar, până la antrenament, lucrurile care nu se văd și care îți rămân acolo în amintire. Cele mai grele sunt destule și acestea. Aș putea să menționez cel mai recent moment, în care am pierdut calificarea în Final Four-ul Ligii Campionilor, dar am așteptat momente și la echipa națională, în care nu ne-am calificat la Olimpiadă sau am pierdut o semifinală și n-am câștigat (meciul) pentru aur și am câștigat (meciul) pentru bronz.
Cred că am trăit multe momente frumoase și multe momente grele și dezamăgiri. Până la urmă, lucrurile astea fac parte din sport, din viață, toate lucrurile astea m-au făcut omul care sunt astăzi și nu am nicio legătură. Aș schimba semifinala Campionatului Mondial din 2015 pe care am pierdut-o în prelungire împotriva Norvegiei pentru că sunt convinsă că am fi ieșit campioane mondiale. Eram, cred eu, cea mai bună echipă în momentul ăla“, a adăugat Neagu.
Accidentările, cele mai neplăcute momente din carieră
Sportiva a readus în atenție momentele dificile din cariera sa, mai ales cele în care a fost accidentată.
„Momentul ăsta, cred că vine în cariera oricărei sportive. Cred că, de la 30 de ani, începi să te gândești care ar fi momentul cel mai potrivit. Normal că iei în considerare mai multe lucruri, mai ales cum te simți din punct de vedere fizic. După cum bine știți, cariera mea a fost presărată cu multe accidentări. Și m-am chinuit foarte mult și am avut dureri și am dureri în fiecare zi. M-am operat la umărul în 2011. Gândiți-vă că de atunci în fiecare zi am dureri la umărul. Mi-am rupt ligamentele la ambii genunchi. La fel, alte dureri. Pur și simplu am simțit că ăsta e un moment potrivit. M-am gândit la lucrul ăsta de vreo doi ani de zile. Deci nu a fost o decizie luată la cald sau m-am supărat eu în urma unui meci pierdut. M-am gândit că ăsta ar fi un moment potrivit. Mi-am dorit foarte mult să joc la cel mai înalt nivel până în ultimele meciuri ale carierei mele. Și cred că am și reușit lucrul ăsta.
Neagu a lăsat o „moştenire“ serioasă în handbalul româncesc
Mi-ar plăcea să cred că am lăsat o moștenire în handbal. Și dacă unii copii iau mingea de handbal și vor să fie Cristina Neagu, înseamnă că am făcut ceva bine. Și, mai presus de atâta, determinarea, ambiția, pasiunea, tot ce am arătat eu pe teren, dincolo de goluri, de meciuri și cu alte recorduri, cred că astea vor rămâne. Pot spune că handbalul a fost așa, ca o școală a vieții pentru mine. Tot ce sunt astăzi sunt datorită handbalului. Sigur, cu educația pe care am primit-o acasă până în primii ani și așa mai departe, dar nu știu, determinarea, dedicarea, munca, perseverența, sacrificiile, m-am autoeducat prin handbal și pentru mine cel mai important lucru care mi-aș dori să rămână mai presus de goluri, victorie și așa mai departe, e faptul că am putut inspira și alți oameni și nu doar tineri să facă sport“, a mai spus ea.
Citeşte şi: Handbal (f) / Tare mai dor înfrângerile! SCMU Craiova, învinsă dramatic de Brăila
