Lithops bella sau piatra vie, cum este cunoscută în limbajul popular, face parte din familia Aizoaceae şi este originară din Africa de Sud, Namibia.
Corpul lithops-ului este format din două frunze care au evoluat în aşa fel încât să reţină orice cantitate de umezeală din atmosferă. În unele zone în care lithops-ul creşte în natură, plouă foarte rar, uneori la câteva luni, aşa că este foarte importantă conservarea apei. Pentru a micşora orice risc de evaporare a apei, frunzele aduc mai degrabă cu pietrele. Acest lucru le face greu observabile, pentru că planta reuşeşte să imite culoarea şi aspectul solului.
Dacă această plantă v-a cucerit într-atât încât vreţi cu orice preţ să o aveţi în casă, trebuie să cunoaşteţi foarte bine condiţiile în care creşte în mediul ei natural.
Locul ideal ar fi o seră, dar pentru că majoritatea celor care o doresc locuiesc în apartamente de bloc, ghiveciul trebuie aşezat pe pervazul unei ferestre dinspre sud. Amplasarea este importantă, deoarece, dacă planta nu primeşte destulă lumină, va creşte înaltă şi îşi va pierde aspectul de piatră.
Cu puţină atenţie, această plantă va trăi şi va înflori, făcând nişte flori asemănătoare păpădiilor, galbene sau albe, în funcţie de specie.
Udarea, extrem de importantă
Un factor vital pentru această plantă este modul în care se va face udarea. Cei care şi-au îmbogăţit pervazul cu o astfel de plantă trebuie să ştie că piatra vie nu se mai udă de la sfârşitul lunii octombrie până primăvara. Explicaţia este simplă: iarna şi primăvara pietrele vii îşi generează părţi noi de plantă, consumând umezeala şi substanţele nutritive din fostul corp. Procesul va fi vizibil până la începutul primăverii. Pe perioada celor două anotimpuri, piatra vie va trebui mutată într-un loc răcoros, ferit de ger şi îngheţ. Udarea se va face imediat după ce rămăşiţele fostei plante s-au uscat, lucru care are loc în lunile mai-iulie.
De asemenea, trebuie să aveţi grijă şi în perioada în care îi veţi pune apă. Între udări, pământul trebuie să se usuce. Alt semn care vă indică faptul că nu aveţi voie să-i puteţi apă ţine de aspect: atâta timp cât suprafaţa plantei este fermă, nu prezintă zbârcituri, nu trebuie udată.
În concluzie, udarea pietrelor vii este o problemă de balans. Prea puţină apă va duce la pipernicirea plantei, iar prea multă va duce la putrezirea rădăcinii, sau, în cele mai bune cazuri, la apariţia noii plante în altă perioadă a anului.
Aveţi grijă, căci udarea excesivă va duce la pierderea plantei. Potrivit regulii generale, mai bine nu udaţi deloc decât prea mult. Planta rezistă şi doi ani fără apă, în mediul său natural.
Alegeţi cu grijă locul unde ţineţi floarea
Atunci când vă hotărâţi să creşteţi li thops ca plantă de interior, este bine să nu uitaţi de condiţiile de căldură şi secetă în care aceste flori cresc în mediul lor natural. De asemenea, este important să ştiţi că este vorba de o plantă care creşte greu, uneori fiind nevoie să treacă ani ca să atingă dimensiunea maximă. Aproape toate problemele acestei plante sunt cauzate de udarea exagerată şi de proasta ventilaţie, mai ales când mediul în care creşte este rece sau foarte umed.
Pietrele vii nu suportă udarea excesivă şi rezistă la temperaturi foarte ridicate, atât timp cât aerul este curat, dar mor în condiţiile stagnante. Dacă aceste criterii pot fi respectate, e posibil să aveţi o colecţie de lithops care să dureze mulţi ani.
Lucruri bine de ştiut
Dacă vă faceţi probleme în ceea ce priveşte solul, trebuie să ştiţi că pământul pentru cactuşi este cel mai indicat. La fel de bine planta se poate aşeza într-un ghiveci în care aţi pus următorul amestec: trei părţi nisip, două părţi compost de frunze, o parte pământ de grădină şi o parte pietriş.
Înflorirea acestei plante este strâns legată de cantitatea de lumină pe care o primeşte în lunile de primăvară şi vară.
În ceea ce priveşte fertilizarea, aceasta se face de două ori pe an, în aprilie şi iulie. Se înmulţeşte prin seminţe vara sau prin divizare.
Atenţie şi la lumina şi temperatura la care expuneţi planta! Perioada de expunere este de patru-cinci ore de soare direct. Aveţi grijă căci primăvara există pericolul arderii plantei, dacă nu este expusă treptat la lumină. La cealaltă extremă, temperatura minimă pe care o suportă planta este de -5 grade Celsius, dar pentru scurt timp.
Printre duşmanii sănătăţii plantei se numără păduchii lânoşi şi ţestoşi.
La fel de dăunătoare sunt şi putrezirea rădăcinii, cauzată de administrarea inadecvată a apei sau de lipsa de ventilaţie în perioadele cu umiditatea ridicată, arderea, care poate fi combătută prin aşezarea plantei într-un loc cu umbră, râmele şi şoarecii.
