Opereta de Eduard Künneke, „Logodnicul din lună“, în regia lui Teodor Ispas, a adunat sâmbătă, în seara premierei la Teatrul Liric, un public numeros. Plăcută, amuzantă şi antrenantă, montarea a încântat audienţa.
Povestea „Logodnicului din lună“ a reînviat pe scena Liricului craiovean în această stagiune, cu o distribuţie de excepţie, într-o viziune regizorală nouă, purtând semnătura lui Teodor Ispas. Opereta a mai fost jucată pe aceeaşi scenă bătătorită de succes, în 1974, şi mai apoi în 1980, ambele viziuni regizorale bucurându-se de aprecieri din partea publicului, dar şi a criticii de specialitate. „Plăcută, antrenantă şi amuzantă“, astfel caracteriza, pe scurt, regizorul Teodor Ispas opereta care a avut premiera sâmbătă seară.
Aceeaşi poveste, alte personaje
Julia de Weert, o tânără şi drăgălaşă fată, romantică şi puţin exaltată (Magda Gruia-Negoescu), Josef, tutorele ei (Teodor Ispas), August Kuhbrot (Marian Someşan), Roderich de Weert (Ioan Cherata), Egon (Laurenţiu Nicu), Wimpel (Doina Sărsan), Hannchen (Mihaela Popa), Karl (Paul Neagu) şi Hans (Ionuţ Dumitru) au adus din nou pe scenă povestea „Logodnicului din lună“.
Într-un decor simplu începe să curgă firul poveştii. Îl cunoştem pe Joseph Kuhbrot, tutorele Juliei, o tânără al cărui suflet e încercat de aşteptarea celui care cu şapte ani în urmă îi furase inima, Roderich de Weert. Toate încercările tutorelui de a-i alunga din minte şi suflet imaginea lui Roderich de Weert par zadarnice. Nici măcar Egon, bâlbâitul pretendent care-i face insistente aluzii matrimoniale, nu are nici o sanşă. Buchetele de flori aduse cu insistenţă, declaraţiile fâstâcite o distrează pe tânăra Julia, dar nu-i alungă din suflet iubirea pentru Roderich.
Odată însă cu intrarea simpaticului bâlbâit în scenă, interpretat excepţional de Laurenţiu Nicu, povestea capătă acea notă amuzantă. Sala râde la replicile tânărului Egon. Aiurelile lui Egon dau spectacolului o notă aparte.
În faţa farmecelor lui Egon, Julia rămâne însă impasibilă. Ea se gândeşte tot timpul la prima dragoste, la Roderich de Weert, căruia i-a jurat credinţă, în urmă cu mulţi ani, când tânărul a plecat în Batavia. La despărţire, cei doi îndrăgostiţi şi-au jurat ca în fiecare seară să se uite la lună pentru a-şi aduce aminte unul de altul.
Fata rămâne de neclintit, mai ales acum, când tribunalul de tutelă a declarat-o majoră. Împreună cu zglobia Hannchen, interpretată excepţional de soprana Mihaela Popa, „cu înclinaţii spre operetă, pe care le-a dovedit de-a lungul timpului“, după cum menţiona Teodor Ispas, se amuză când primeşte vizita neaşteptată a unui călător întârziat. Acesta este August Kuhbrot, nepotul tutorelui său, care pare să schimbe puţin situaţia, atâta vreme cât acesta fura identitatea lui Roderich de Weert.
Un final fericit
Ele îi fac chiar o farsă, încercând să-l convingă că se află într-un castel fermecat şi ospătându-l, spre surprinderea lui, ca pe un musafir de seamă. Acesta înţelege jocul lor şi se lasă antrenat în el. Când Julia îl întreabă cine este, tânărul îşi face un portret la fel de romantic, ca şi visurile ei: „Eu sunt un hoinar, un etern călător“.
August, care nu îşi declarase încă identitatea, află de la Hannchen despre exaltarea romantică a tinerei Julia pentru Roderich. Se fereşte să spună cine este şi toţi, în frunte cu Julia, îl iau drept Roderich. Julia este fericită de a-şi fi găsit dragostea dintâi în persoana străinului şi încep să depene amintiri din vremea copilăriei, într-un duet excepţional, care face dovada calităţilor celor doi interpreţi.
Adevărata identitate este demascată în momentul în care Roderich cel adevărat, interpretat de Ioan Cherata, „nu numai un foarte bun solist, dar şi cu foarte bune calităţi actoriceşti care îl recomandă pentru rolul lui Roderich“, după cum puncta regizorul, soseşte. Dar totul se aranjează în final cum nu se poate mai bine. Roderich se prezintă drept August Kuhbrot, atrăgând asupra lui chiar de la început aversiunea Juliei. Apoi, dând cărţile pe faţă, îi mărturiseşte acesteia că nu şi-a respectat jurământul. Abia acum se trezeşte Julia din visul ei şi îi acordă mâna lui August, care a revenit între timp şi pe care-l îndrăgise din prima clipă.
Singurul care rămâne cu o iubire neîmpărtăşită este simpaticul Egon, care este răsplătit pentru rolul său cu aplauze şi urale la scenă deschisă. Un personaj care nu are cum să nu ţi se prindă de suflet. Savuroase şi interesante sunt toate cele nouă personaje, interpretate remarcabil de soliştii Teatrului Liric „Elena Teodorini“.
„Logodnicul din lună“ va reedita, cu siguranţă, succesul pe care şi celelalte montări le-au avut pe scena craioveană, şi nu numai.
