Cuba, o insulă paradisiacă, descoperită de Columb în 1492, se numără printre cele mai importante destinaţii turistice din zona Caraibelor.
Cuba, cea mai mare insulă din regiune, are o suprafaţă de 110.860 km pătraţi şi o populaţie de 11 milioane de locuitori, două milioane dintre aceştia trăind în Havana, un oraş plin de viaţă şi de farmec.
Numele ţării derivă din „cubanacam“, cuvânt care în limba populaţiei indigene Taino înseamnă „loc în centru“, şi este vestită pentru plajele cu nisip alb întinse pe zeci de kilometri şi pentru vestitele trabucuri cubaneze, cele mai bune din zona Caraibelor.
Dacă ajungeţi în Cuba, trebuie să vizitaţi în primul rând capitala Havana, apoi Varadero – cea mai importantă staţiune turistică a ţării, unde se află şi cea mai frumoasă plajă – şi Santiago de Cuba, un oraş vechi, impresionant, situat în estul ţării.
Plajele mărginite de ape limpezi, briza tropicală, plantaţiile de mango şi guave, oraşele aglomerate, pline de exemple fascinante de arhitectură colonială spaniolă, cu pieţe mari, maşini clasice, muzică, toate se îmbină pentru a crea un ansamblu special.
Pe lângă renumitele trabucuri, această ţară mai este cunoscută şi pentru romul său, foarte căutat în întreaga lume. Iar o figură emblematică din Cuba este cea a lui Fidel Castro.
Numărul turiştilor creşte anual
Republica Cuba este un stat în nordul Americii Centrale, situat pe cea mai mare insulă din Antile, care se află la confluenţa Mării Caraibelor cu Golful Mexic şi Oceanul Atlantic. La nord se află SUA şi Bahamas, la vest, Mexic, la sud, Insulele Cayman şi Jamaica, iar la sud-est, Haiti. Teritoriul ei este împărţit în 14 provincii, cu 169 de municipalităţi şi o municipalitate specială (Isla de la Juventud).
Aici sosesc turişti din întreaga lume şi numărul acestora creşte anual. Pentru mulţi, Cuba este atractivă deoarece este asociată cu o imagine mistică despre scriitorul Hemingway, ocean, Havana, trabucurile celebre. Din punct de vedere economic, este mai slab dezvoltată, însă acest lucru nu sperie vizitatorii.
Repere cubaneze
Varadero încă păstrează aerul vechi, cu arhitectură colonială, dar secolul al XX-lea îşi face simţită prezenţa în viaţa agitată de noapte, în cabarete, cluburi şi cinematografe. Nimeni nu poate spune că nu a auzit de faimoasele ţigări de foi, de cerveza (berea tradiţională) sau de legendarele cocteiluri.
Alte oraşe importante sunt Santiago de Cuba, Camaguey, Santa Clara, Holguin, Guantanamo, Matanzas, Cienfuegos şi Pinar del Rio.
Relieful este, în general, plat sau marcat de dealuri scunde şi de câţiva munţi cu o înălţime maximă de 2.000 de metri. Climatul este tropical, existând două anotimpuri principale: sezonul uscat, care ţine din noiembrie până în aprilie, şi cel ploios, din mai până în octombrie.
Pentru vizitatori – un paradis, pentru localnici – o ţară sub regim dictatorial
Istoria scrisă a Cubei începe cu Cristofor Columb, care a descoperit insula în timp ce se întorcea în Spania, după cea de-a doua călătorie în Lumea Nouă, în 1492. Columb a fost primul european care îi descoperea fascinat frumuseţea, dar ţara era atât de mare, încât celebrul explorator a crezut că a găsit un nou continent şi nu o insulă.
Cuba a fost colonie spaniolă timp de câteva secole. Aici au fost aduşi numeroşi sclavi africani, pentru a munci pe plantaţiile de cafea şi de trestie de zahăr. În 1898, prin tratatul de pace care încheia războiul hispano-american, Spania renunţa la suveranitatea asupra Cubei, care îşi proclama independenţa în 1902. Protectoratul american asupra Cubei a durat până în 1934, iar în 1959, regimul dictatorial al lui Batista (instaurat în 1952) a fost înlăturat de revoluţia lui Fidel Castro, după trei ani de lupte. Relaţiile cu SUA s-au deteriorat în urma valului de naţionalizări iniţiat de noul regim cubanez, iar instalarea pe insulă a rachetelor sovietice cu rază medie de acţiune a declanşat în 1962 o criză fără precedent, ducând lumea până în pragul unui nou război. Izolat ca urmare a embargoului american, Castro a transformat Cuba într-o ţară socialistă, iar sistemul represiv a sporit odată cu adâncirea crizei economice.
Paradoxal, deceniile de izolare politică şi economică au păstrat farmecul natural al ţării, ferind-o de turismul de masă, care poate ar fi distrus acest echilibru fragil, păstrându-i, în schimb, farmecul colonial.
Cuba are foarte multe de oferit oricărui turist, iar părerea generală este că ţara este deosebită, greu de înţeles şi de iubit dacă nu o cunoşti direct.
Cubanezii s-au adaptat la nevoile turiştilor
În locul dolarilor, băncile cubaneze au introdus „peso convertibil“, aproape egal ca valoare cu dolarul american, care înlocuieşte toate valutele, dar nu poate fi folosit în toate magazinele şi localurile. Puteţi găsi însă şi locuri unde să plătiţi cam cu orice valută internaţională importantă, cu excepţia dolarului american.
De asemenea, puteţi plăti cu cecuri, cu condiţia să nu fiţi cetăţean american. Nici în domeniul comunicaţiilor mobile lucrurile nu stau altfel, marile companii având servicii de roaming, cu excepţia celor americane. Puteţi închiria un telefon mobil sau puteţi folosi telefoanele publice cu cartelă pentru convorbiri locale ori internaţionale. Utilizatorii de internet vor găsi numeroase internet-cafe-uri în Havana şi în alte oraşe.
Havana, un oraş plin de viaţă
Oraş al cărui nume provine din spaniolă, Havana/La Habana (denumirea completă este San Cristóbal de La Habana) este capitala Cubei şi provincie independentă. Are 2.201.610 locuitori, fiind al patrulea oraş ca mărime din Caraibe după Caracas şi Maracaibo (din Venezuela), şi Santo Domingo (din Republica Dominicană). Partea veche a oraşului Havana se află din 1982 pe lista patrimoniului mondial. Dacă ajungeţi aici, nu trebuie să rataţi următoarele obiective turistice: Plaza de Armas, Muzeul „Palacio de los Capitanes Generales“, Plaza de la Catedral, La Bodeguita del Medio, Parcul Militar „Morro-Cabana“.
