Legenda spune că, în trecut, nici o muiere n-o scăpat neatinsă aici… După secole de tradiţie, românii şi străinii se înghesuie să vadă şi chiar să urce pe acest deal din Apuseni, unde iubirea este stăpână atotputernică…
Pe vremuri, moţii veneau aici cu mândruţele să se iubească pătimaş. Până să urce însă dealul, tinerii îşi trăgeau bine sufletul, să prindă curaj… De-abia apoi luau urcuşul pieptiş, grăbind mereu pasul, arşi de setea nerăbdării. Ştiau doar că sus, pe culme, era Raiul de pe pământ… îi aşteptau ore întregi de desfătare, nopţi ori chiar zile de drăgăsteală mistuitoare! Şi, pentru că de la efortul urcuşului oamenii gâfâiau, locul a fost botezat curând Dâmbul lui Gâf…
O zi dedicată dealului
Că acum i se spune, mai în glumă, mai în serios, „Bordel în aer liber“, asta puţin mai contează pentru turiştii curioşi să cunoască locul unde domneşte iubirea fără constrângeri. Cert este că aici, în judeţul Alba, comuna Horea din Munţii Apuseni, an de an şi anotimp de anotimp, sute se turişti urcă, gâfâind, dealul. Zâmbind pe sub mustăţi, localnicii îi îndrumă, la fel şi indicatoarele: fix în capătul drumului, un panou turistic sculptat în lemn dă un prim indiciu despre dealul cu pricina: „Cântă dorul sus pe Gâf, / Dâmb de Gâf şi Gâf de dâmb, / Stai aici pe-acest pământ / Tot iubind şi gâfâind“.
De dragul legendei şi, evident, al dezvoltării turismului în zonă, tradiţia continuă şi astăzi. Inspiraţi, horenii de azi au amenajat pe locul iubirii un adevărat popas turistic. În plus, i-au dedicat şi ajunul Zilei Lemnarilor, ca fiind Sărbătoarea îndrăgostiţilor din deal.
În caz de urgenţe, telefonu-i în brad
Turiştii care se încumetă să urce dâmbul trebuie să ştie că nu o pot face oricum, ci neapărat după traseul stabilit de horeni. Şi anume: mai întâi, mândruţul şi mândruţa intră pe sub acoperişul numit Inimi Fierbinţi; urcă apoi amândoi Treptele Speranţei; caută ceva de-ale gurii în Cămara Sufletului; aprind pe urmă focul în Cuptorul Fermecat; se aşază la masa Tinereţe fără bătrâneţe; după o masă servită într-o atmosferă pe cât de simplă, pe atât de romantică, mândruţul şi mândruţa îşi astâmpără setea bând apă din Izvorul Iubirii; la alegere, se poate face chiar o baie în aer liber…; iar în funcţie de noroc, mândruţul o ia în braţe pe mândruţă şi coboară să-şi aline sufletele în… Joampa Fericirii. De menţionat că, pentru tinerii mai modernişti, există chiar un telefon, montat pe trunchiul unui brad şi numit – incredibil! – Linia Fierbinte.
Mijloc sigur de transport: hipotaxiul! Cu sistem audio!
Îndrăgostiţii care nu dispun de un mijloc de transport să nu-şi facă probleme: administraţia locală a pus la dispoziţia turiştilor două taxiuri. Şi nu orice fel de taxiuri: ci hipotaxiuri, adică două căruţe, acoperite cu arneu (coviltirul moţilor) şi cu ţesături specifice zonei. Hipotaxiurile sunt trase de câte doi armăsari frumoşi, iar fiecare dispune de opt locuri. Comanda se realizează ca şi în oraş: se pune mâna pe telefonul cocoţat în brad, se formează numărul şi se cheamă „taxiul“, care funcţionează nonstop.
Mai trebuie adăugat că vehiculul în cauză este cât se poate de tentant, dar şi de european: te duce oriunde vrei, stă după tine cât vrei, nu poluează şi nu taxează pentru staţionare. Preţul este de 50 de bani (5.000 de lei vechi) pe kilometru. În plus, hipotaxiul moţesc este dotat şi cu o… miniladă frigorifică, amplasată sub coviltir, de unde turiştii pot bea o bere sau un suc, chiar la… botul calului!
Cine îşi închipuie că hipotaxiul moţesc nu are sistem audio se înşală amarnic: pasagerii pot asculta, pe toată durata cursei, nu un CD cu hituri la modă, ci chiar Taraful local „Moţul“, care poate interpreta orice şi oricând doreşte clientul, de la muzică populară la rock şi chiar arii de operetă!
