„Trei jurnale“ adunate de Maria Von Rosen şi Ingmar Bergman
Editura VREMEA, Traducere din limba suedeză de Carmen Vioreanu
S-a stins din viaţă, la 89 de ani, Ingmar Bergman, unul dintre cei mai importanţi regizori din cinematografia mondială, europeană şi, evident, suedeză. Autor al unor filme care au făcut epocă, „Fragii sălbatici“, „Fanny şi Alexander“, „Persona“, „A şaptea pecete“, „Atingerea“ etc., Ingmar Bergman, născut în 1918 la Uppsala, Suedia, este, alături de Maria Von Rosen, una dintre fiicele sale, autor al unui jurnal al cărui portativ cuprinde trei voci: a regizorului, a soţiei sale, Ingrid, şi a fiicei lor, Maria.
Până la căsătoria cu Ingrid, în 1971, Bergman mai fusese căsătorit de patru ori, avea deja opt copii, iar Maria este cel de-al nouălea copil al său. Mama, Ingrid, fusese şi ea căsătorită, avea cu primul soţ, Jan Carl, încă trei copii, aşa că Maria, mezina, se trezeşte într-o familie complexă. De altfel, ea a crescut cu copiii din prima căsătorie a mamei sale şi a aflat abia la 22 de ani că este fiica naturală a regizorului. Maria a ţinut jurnal, încurajată de Ingmar, de la vârsta de 11 ani, iar boala mamei sale, care suferea de cancer la stomac, potenţează trăirile unei tinere pentru care introspecţia este o „armă“ favorită în cunoaşterea de sine. Ceea ce face interesul acestui jurnal atipic este faptul că el a fost publicat în 2004, după moartea lui Ingrid, fără vreo intervenţie ulterioară a celor doi. Jurnalul este o fişă clinică şi o foaie de temperatură nu doar a bolii, aşa cum este ea resimţită de fiecare dintre cei trei, dar şi a relaţiilor care se stabilesc între membrii familiei în urma declanşării bolii care avea să fie fatală. Notaţiile încep pe 10 octombrie 1994 şi se încheie pe 20 mai 1995, când Ingrid moare şi Maria notează că suferinţa mamei sale a luat sfârşit. Este un jurnal autentic, marcat de notaţii scurte ale fiecăruia dintre cei trei participanţi la drama fiinţei iubite. Cu două zile înainte de moarte, pe 18 mai, Maria nota: „Sunt atâtea lucruri misterioase la mama. În ciuda apropierii morţii, nu ne-a spus ce gândeşte sau simte… Ingmar a sunat şi a povestit că a fost la mama şi părea agitată. Când a rămas singur cu ea, a luat-o pe mama în braţe. A sărutat-o şi a mângâiat-o. A zis că ea s-a calmat şi s-a uitat la el cu ochii-Ingrid obişnuiţi. A fost despărţirea lui de ea. El simţise că s-au reunit, după o distanţă mare“.
Ingmar Bergman a murit pe 30 iulie, la reşedinţa sa din insula Faaro (Gotland), în Marea Baltică, acolo unde a turnat majoritatea filmelor sale şi unde se retrăsese după moartea ultimei soţii. Potrivit altei fiice a sa, Eva, moartea a survenit „calm şi duios“.
