Din ce în ce mai mulţi părinţi aleg să plece la muncă în străinătate şi îşi lasă copiii în grija rudelor. Tristeţea celor rămaşi în ţară nu este însă alinată de banii şi bunurile trimise de peste hotare.
Membrii a sute de familii din Gorj au ales să plece la muncă în străinătate, în speranţa că vor reuşi să strângă bani pentru a-şi asigura viitorul. Din statisticile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj, ambii părinţi din 216 familii au lăsat în urmă copiii şi au plecat în ţări precum Italia, Spania, Franţa sau Cehia. Unul dintre membrii adulţi din 443 de familii din Gorj este plecat la muncă, iar în 79 de cazuri, părintele unic susţinător al familiei monoparentale a plecat peste hotare, lăsându-şi copilul în grija rudelor. Părinţii a peste 1.900 de elevi din Gorj sunt la muncă în străinătate, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ). „Dintre cei 130 de elevi de la Turceni, 69 au mama plecată, 38 au tatăl plecat, iar 23 au ambii părinţi plecaţi. Doar 21 de elevi dintre cei 130 se află în grija bunicilor. Cei mai mulţi elevi care sunt în această situaţie se află la Colegiul Tehnic Mătăsari, unde s-au înregistrat 146 de copii cu părinţi imigranţi, dar şi la Grupul Şcolar Industrial Turceni (130 de cazuri) sau la Şcoala Generală Bumbeşti-Jiu, unde s-au identificat 89 de elevi în această situaţie“, a declarat inspectorul şcolar Ion Elena.
Lăsaţi în grija altora
Odată plecaţi la muncă în străinătate, părinţii îşi lasă copiii în grija altor persoane. Corina Drăgan, reprezentantă a DGASPC Gorj, a declarat că majoritatea copiilor au fost lăsaţi în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură legală de protecţie: „În cele mai multe cazuri, un singur părinte a plecat la muncă, iar copilul a rămas cu celălalt. În 327 de situaţii, ambii părinţi au plecat în Europa, iar copiii au fost lăsaţi la astfel de rude apropiate. Cele mai multe astfel de cazuri sunt în comunele Bâlteni, unde sunt înregistraţi 158 de copii, Ţânţăreni, cu 92 de copii, şi comuna Cruşeţ, cu 68 de copii. Nu au fost înregistrate abuzuri asupra acestor minori. Datele pe care le avem noi nu reflectă însă foarte bine realitatea, căci noi avem doar situaţiile în care părinţii pleacă legal, cu un contract de muncă. Dacă pleacă pe cont propriu, nu anunţă autorităţile“, a spus Corina Drăgan. Zece copii au fost internaţi în centre de plasament publice sau private în urma plecării ambilor părinţi la muncă.
„Plânge după maică-sa“
Trişti, singuri, fără sprijinul şi mângâierea mamei sau a tatălui, minorii sunt lăsaţi în voia sorţii.
Lipsa banilor şi imposibilitatea găsirii unui loc de muncă în comuna Mătăsari au contribuit la plecarea peste hotare a mai bine de 600 de persoane. „Copilul plânge aproape în fiecare seară de dorul maică-sii. Nu-l pot opri. E destul de micuţ şi ar vrea să fie cu părinţii lui. Dar, asta e viaţa, fără banii pe care ni-i trimit din Italia nu am avea cu ce trăi. Nu au avut încotro, i-am lăsat să plece, încercăm să ne fie mai bine“, a afirmat Catrina C. „Dacă ar fi locuri de muncă, nu ar mai pleca în străinătate. Seară de seară, nepotul meu îşi pune sub cap o perniţă care, spune el, miroase a maică-sa. E trist, dar asta e viaţa: are şi părţi urâte“, a povestit Mioara P., din Mătăsari.
Supuşi unor pericole reale
Copiii lăsaţi nesupravegheaţi perioade îndelungate de timp înfruntă o serie de riscuri, potrivit psihologilor: supraîncărcarea cu sarcini, preluarea responsabilităţilor de adult, îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici, vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă. „Atât în percepţia copiilor mai mici, cât şi a adolescenţilor, părinţii reprezintă un sprijin emoţional în aproape toate activităţile. Printre efectele la nivel comportamental se numără abandonul şcolar, mai ales la băieţi, izolarea şi comunicarea slabă, atât cu ceilalţi copii, cât şi cu învăţătorii sau profesorii, precum şi tendinţa de asociere cu grupuri deviante, uneori chiar infracţionale. Efectele menţionate se regăsesc într-o anumită măsură şi la minorii care, deşi teoretic se află în îngrijirea unor adulţi, nu găsesc un sprijin real în aceştia sau, mai mult, nu resimt autoritatea acestora“, a precizat Mirela Marinescu, psiholog.
