Un bărbat dintr-un cătun al comunei gorjene Târgu Logreşti a ajuns să-şi trăiască ultima parte a vieţii fără picioare, singur şi fără nici un ajutor. A făcut multe lucruri reprobabile de-a lungul vieţii. A furat şi a luat viaţa unui om, iar acum parcă a fost lovit de mâna destinului.
GORJ. Gheorghe Ghiţă, de 66 de ani, din cătunul Mihăileşti, comuna Târgu Logreşti, nu s-a dat bătut şi reuşeşte să facă lucruri incredibile pentru un om aflat în situaţia lui: munceşte în grădină, sapă, are grijă de câteva găini, taie lemne, după care le stivuieşte, face curăţenie, dă cu grebla şi cu mătura, cară apă şi chiar şi-a construit singur un gard în jurul casei. Toate acestea le face în condiţiile în care se deplasează mai mult cu ajutorul mâinilor, pentru că din picioarele lui au rămas doar 15 centimetri şi nu i se pot pune proteze. Toată lumea este uimită de ce a fost în stare să facă bărbatul. „Am curăţat terenul de uscături. Lemnele uscate le-am aranjat, iar gardul l-am făcut singur, pentru că am fost dulgher şi mă pricep. Şi porţile le-am făcut şi le-am montat singur. M-am urcat pe un scăunel ca să dau găuri, că nu ajungeam. Îmi place să fie curat şi ordine. Dau cu mătura în fiecare zi prin curte şi greblez. Fac curat în fiecare săptămână în coteţul găinilor. A trecut prin dreptul casei mele un vecin şi a rămas mirat de ce am putut să fac. M-a întrebat cine mă ajută şi i-am spus că am două ajutoare: pe Gheorghe şi pe Ghiţă“, povesteşte bărbatul fără picioare.
Şi-a ucis concubina
Gheorghe are multe păcate. A furat şi a ucis. Şi-a petrecut 17 ani din viaţă în puşcărie pentru faptele sale. S-a născut în cătunul unde trăieşte azi. În anii tinereţii a lucrat la tăiat de lemne în zona Defileului Jiului. În perioada respectivă a construit cu părinţii casa în care locuieşte. A fost luat în armată, după care s-a căsătorit şi a avut trei băieţi. A plecat apoi să muncească în Bucureşti, în speranţa că va trăi mai bine. A lucrat în construcţii, ca dulgher. A divorţat de soţie şi a trăit în concubinaj cu mai multe femei. A fost închis de mai multe ori. Prima dată a fost condamnat la trei luni de închisoare pentru că furase ceasul unui coleg de serviciu. După alţi ani, aflat sub influenţa alcoolului, a plecat dintr-o cârciumă cu o sticlă cu vin fără să o plătească. A fost închis din nou doi ani. Dar cea mai gravă faptă avea să o comită în anul revoluţiei. În urma unui conflict cu femeia cu care trăia, a lovit-o puternic în cap. Aceasta a intrat în comă şi a murit la scurt timp. Gheorghe Ghiţă a fost condamnat la 17 ani de închisoare, din care a ispăşit 15 ani. A fost eliberat din închisoare în anul 2004, când era deja bătrân şi foarte bolnav. „Concubina cu care eram se apucase de băut şi făcea scandal. Nu ştiam ce să-i mai fac. Într-o zi ne-am certat şi mi-am pierdut controlul. I-am dat doi pumni, iar după câteva zile a murit“, spune bărbatul.
Merge cu ajutorul mâinilor
După ce i-au fost amputate picioarele, a fost nevoit să se adapteze la noua viaţă. Merge folosindu-se mai mult de mâini. Şi-a confecţionat două mânere din lemn, iar pe talpă a pus cauciuc pentru a-l ajuta la deplasare. De asemenea, în jurul picioarelor amputate şi-a pus o mesadă, pentru protecţie. Mai greu este iarna sau atunci când plouă. „Drumul şi distanţa mă omoară, că trebuie să merg cam doi kilometri până la magazin ca să cumpăr ce am nevoie. E greu mai ales când plouă sau iarna, pentru că, de multe ori, rămân înnămolit. Eu merg mai mult cu mâinile. Am văzut pe cineva care mergea aşa şi m-am gândit să încerc să mă deplasez şi eu în acest fel. A trebuit să găsesc o soluţie ca să supravieţuiesc“, povesteşte Gheorghe Ghiţă.
Picioarele i-au putrezit
Bătrânul a rămas fără picioare în urmă cu aproximativ doi ani, la puţin timp după ce s-a eliberat din închisoare. Acesta a suferit de arterită, iar medicii nu au mai putut să-i facă nimic. În iarna anului 2005 i-au tăiat primul picior, iar boala s-a transmis şi la celălalt. La asta s-a adăugat şi faptul că a căzut, iar rotula piciorului pe care îl mai avea s-a deplasat. A fost nevoie din nou de amputare. Astfel, bărbatul a rămas infirm şi fără nici un fel de sprijin. „M-am îmbolnăvit în închisoare din cauza frigului şi a reumatismului. M-am eliberat iarna, când era o temperatură de minus 30 şi ceva de grade Celsius şi atunci am şi degerat, că am dormit pe unde am putut. Picioarele nu au mai putut fi salvate. Putreziseră până la os“.
A stat o perioadă în spital pentru a se reface, iar apoi a fost internat mai mult timp la Centrul de sănătate din Târgu Logreşti. Nu s-a putut adapta şi nu a vrut să meargă nici la un azil, aşa că, în urmă cu un an şi ceva, s-a întors în casa din cătunul Mihăileşti, de unde plecase de foarte mult timp. Satul fusese părăsit, iar acum aici nu mai sunt decât câteva familii. A găsit locuinţa dărăpănată, fără gard, iar curtea era plină de buruieni. În ciuda faptului că era infirm, a început să-şi repare singur casa şi să cureţe terenul. A muncit mai mult chiar decât un om sănătos şi locul aflat în paragină a devenit de nerecunoscut.
Găinile, singurele prietene
Gheorghe îşi lucrează singur grădina, unde a cultivat porumb şi cartofi. Se anunţă un an bun. Porumbul a ajuns deja la aproape o jumătate de metru. Un vecin i-a curăţat via, iar el a muncit pământul din jurul acesteia şi a plivit cu sapa. Toată ziua trebăluieşte.
Bărbatul are şase găini, de care are mare grijă, pentru că sunt singurele care sunt alături de el. A construit pentru ele un coteţ. Fiecare pasăre are un nume, iar el vorbeşte cu acestea şi, uneori, le dojeneşte. O vulpe a atacat într-o seară găinile, dar a reuşit să o prindă cu un sac şi să o omoare. „Sunt singurele prietene. Cu ele mai vorbesc. Ce să fac? Nu pot să stau fără nici o vietate prin curte“, spune Ghiţă Gheorghe.
Casa stă să cadă pe el
Bărbatul locuieşte într-o casă dărăpănată, care stă să cadă. Acoperişul este degradat, iar apa se infiltrează în ziduri. Cărămida s-a desprins, iar tavanul s-a lăsat. Mai mult, locuinţa în care trăieşte Gheorghe Ghiţă nu este racordată la energie electrică. Nu are bani pentru a se branşa la reţeaua de energie electrică, pentru că singurul venit de care beneficiază este pensia pentru handicap, de 270 de lei. Este mâhnit că nu l-a ajutat nimeni, deşi s-a plâns autorităţilor: „Nu pot să o repar singur. L-am sesizat pe domnul primar, care mi-a promis că mă ajută, dar până acum nu a venit nimeni. Îmi e frică să nu cadă peste mine pentru că aud cum mai trosneşte câteodată. Stau şi eu cum pot, că nu am ce să fac. Pensia e mică şi nu am de unde să plătesc pe cineva să-mi repare casa“.
Uitat de copii
Cea mai mare dorinţă a bătrânului este să aibă un asistent personal sau să găsească pe cineva care să-l ajute la treburile din gospodărie şi căruia să-i lase apoi tot ce are. Cei câţiva vecini şi oamenii din comună se tem însă de bărbatul care a luat viaţa unui om şi stau la distanţă de el, cu toate că nu mai are picioare. Bărbatul are trei băieţi care nu s-au mai interesat de soarta lui.
