Uşa cabinetului de psihoterapie ascunde adesea poveşti uimitoare sau intrigi complicate, care depăşesc cu mult imaginaţia scenariştilor hollywoodieni. Şi toate aceste poveşti se derulează în oraşul nostru! Există însă şi poveşti minunate prin simplitatea şi normalitatea lor, atât de greu de întâlnit, în condiţiile în care viaţa noastră are o definiţie atât de generoasă a normalităţii, care parcă include uneori, uşor misterios, şi ţărmurile patologicului.
Povestea pe care o veţi citi nu am auzit-o în cadrul unei şedinţe de terapie, ci este istorisirea unei familii din oraşul nostru şi are protagonişti doi tineri frumoşi, care au cariere de succes, au două fetiţe minunate, o casă a lor într-unul dintre cartierele de vile ale oraşului, au maşină, au prieteni şi, culmea, se mai şi iubesc! Pare un vis sau pare o descriere a unui cuplu din altă ţară, fericită! Căsnicia lor a început în anul 1999, când au participat la concursul „Mirii anului“. Amândoi ambiţioşi şi inteligenţi! Foarte bine şi frumos. Numai că iubirea lor nu se opreşte aici. Deşi el a împlinit o vârstă şi au trecut deja zece ani de la nuntă, ea încă îl iubeşte. Atât de mult, atât de frumos, încât, împreună cu prietenii lor, i-a organizat o petrecere surpriză şi, mai mult, la miezul nopţii, pe un ecran imens, a început un film pe care ea îl realizase despre viaţa lui. Şi chiar aşa se numea: „Viaţa lui“!
Extraordinară declaraţie de dragoste… Mai întâi au fost secvenţe şi poze din viaţa lui, apoi prietenii, familia şi fetiţele i-au urat, pe rând, la mulţi ani…
Am rugat-o pe această minunată femeie îndrăgostită să scrie câteva rânduri despre povestea lor: „A fost odată o fată a cărei singură măsură în iubire era bătaia propriei inimi. Şi inima ei se născuse bătând nebuneşte… Să ştiţi că asta nu e o poveste de dragoste. E o poveste din viaţa fetei care a devenit, între timp, femeie. Femeia unui bărbat. Şi pentru că trecuseră mai bine de zece ani de când îl ştia, a vrut s-o ştie şi el pe ea, cu toate bătăile inimii pe care, poate, el nu avusese întotdeauna răbdare să le cuprindă. Se apropia ziua lui, deci ce prilej putea fi mai potrivit pentru o nouă dovadă de iubire? A sunat toţi prietenii şi au complotat împreună pentru cea mai frumoasă petrecere-surpriză.
PETRECERE-SURPRIZĂ?! Cine a mai auzit de asta? Se mai fac din când în când în zilele noastre, poate pentru burlacii pe cale să-şi piardă libertatea, când toţi aşteaptă să iasă vreo frumoasă – sau mai multe?! – din tort. Dar cine a mai văzut o petrecere-surpriză pentru un soţ mai vechi de zece ani? Au venit cu toţii înaintea sărbătoritului, unii dintre ei fiindu-i vecini şi trebuind să se strecoare cu mare grijă, ca nu cumva să «miroasă» ceva. S-au ferit să-i dea telefoane sau orice alte semne prin care ar fi putut să se trădeze…“.
Ce frumos! Ce păcat de frumos! Şi chiar atunci când soţul – foarte surprins, într-adevăr! – credea că poate suporta emoţia acelei seri, la miezul nopţii, pe ecranul din încăpere, a început să ruleze filmul cu momentele cele mai sugestive din viaţa lui şi, în cele din urmă, a lor: el – copil, elev, militar, un alt el, „tânăr şi neliniştit“, el cunoscând-o pe ea, căsătoria lor, el – la botezul copiilor… şi apoi toţi cei dragi urându-i toate cele bune… emoţie adâncă, pură, dăruită fiecăruia dintre cei prezenţi şi mai ales lui. Asta a fost mai mult decât au putut suporta toţi. Şi-au înecat emoţiile în îmbrăţişări, lacrimi de bucurie şi în vise. Cine ştie, poate data viitoare va fi rândul lor…
E o lecţie de iubire, nu o poveste de dragoste. Pentru că iată câte poate face o inimă care bate nebuneşte!“.
Pentru sceptici, pentru cei care au uitat să spere şi pentru cei care s-au resemnat şi încearcă să doarmă, povestea aceasta contemporană ne va trezi, poate, din amorţeala iernii cuibărite mişeleşte în suflet. Şi fiindcă este primăvară şi „totuşi există iubire“, putem alege să iubim şi să fim iubiţi!
Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Clinica Grigorie Decapolitul, din Craiova, situată în incinta Liceului de Chimie, tel. 0744.545.352
