După ce aţi putut citi, în fiecare marţi, poveştile de viaţă ale nenumăratelor celebrităţi craiovene, dar şi ale unor oameni simpli, de data aceasta, vă vom prezenta amintirile şi viaţa unor craioveni, aflaţi la 50 de ani de la absolvirea liceului.
65 de persoane s-au întâlnit la Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova, după 50 de ani de la absolvire. Emoţii, lacrimi în ochi, îmbrăţişări şi replici de genul: „Pe timpul nostru, acolo pe scări era un bust, aici erau laboratoarele…“. Au acceptat să ne mărturisească secretul menţinerii unei căsnicii fericite.
„Viaţa de familie îţi oferă echilibru“
Florian Petrescu a intrat primul la Colegiul Popular „Nicolae Bălcescu“, cu media 5. Îşi aminteşte cu drag ziua în care a dat la liceu. A ieşit din sala de examen, iar afară îl aştepta cu pumnii strânşi tatăl său, un om simplu, de la ţară. „Când am ieşit de la examen, tata se interesase deja ce subiecte mi-au picat şi care erau rezultatele. La una dintre probleme, rezultatul a fost 0,25, aşa cum aflase de la colegii ce ieşiseră înaintea mea, şi, când i-am spus că mie mi-a dat alt rezultat, mi-a zis supărat că am picat… A doua zi au văzut că eram primul pe liste“, a povestit Florian Petrescu. Acesta a urmat cariera de profesor de matematică la Liceul Dăbuleni şi consideră că aceea a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă…Pe lângă activitatea de la ore, profesorul Florian Petrescu i-a învăţat pe copii să danseze…Pe soţia lui, Livia, a cunoscut-o la facultate, în Timişoara, şi timp de cinci ani au fost prieteni. Sunt căsătoriţi din 1963 şi au doi copii. Fiica lor este arhitectă-şefă, iar băiatul se ocupă de afaceri. „Viaţa de familie îţi oferă tot ce ai nevoie, îţi dă puterea şi echilibrul de a merge mai departe, indiferent de problemele pe care viaţa ţi le pregăteşte. Soţia şi copilaşii sunt cei care te împlinesc, care îţi oferă bucurii nepreţuite“, a adăugat profesorul Petrescu.
„Soţia mea a condus totul, iar eu am ajutat-o“
Mohor Alexe Călinescu, profesor de tehnologia informaţiei, secretarul Fundaţiei Culturale a Colegiului Naţional „Carol I“, mărturiseşte că s-a format într-un învăţământ sever. Elevii aveau uniforme, numere matricole şi îşi respectau profesorii. Singura distracţie a vieţii de licean era „ceaiul de duminică“, atunci când se întâlneau la unul dintre colegi acasă, sub supravegherea strictă a părinţilor. Deşi a terminat secţia Real, a urmat tradiţia familiei, urmând Conservatorul. A devenit pianist de concert profesionist, mama fiind mezosoprană şi cântând la Scala din Milano, Paris şi Viena. „Când trecea un profesor, noi, elevii, ne lipeam de zid, scoteam şepcile de pe cap şi salutam respectuos. Mă pot considera un om fericit. Am 37 de ani de căsnicie alături de Elisabeta, absolventă a Facultăţii de Geologie-Geografie din Bucureşti. Ca un secret al căsniciei mele, pot spune cu sinceritate că soţia mea a condus totul, iar eu am ajutat-o“, a mărturisit Mohor Călinescu. Soţii Călinescu au doi copii: pe Claudia, fostă olimpică la engleză, în prezent directoare a unei companii multinaţionale, care colaborează direct cu NATO, şi pe Eugen Roger, botezat după numele unui actor celebru, care este angajatul unei firme internaţionale, cu sucursală în România. „Suntem devotaţi familiei. Copiii noştri chiar spun despre mine că am fost dur. Am ştiut însă întotdeauna să le răsplătesc munca, după fiecare premiu şi coroniţă câştigate, le ofeream vacanţa pe care şi-o doreau“, a adăugat profesorul Călinescu.
„Alături de soţia mea am învăţat ce înseamnă toleranţa şi iubirea“
Ovidiu Bărbulescu este alt absolvent al Colegiului „Bălcescu“, profesor de arte plastice, care timp de 44 de ani a fost profesor la Colegiul Naţional „Ştefan Velovan“, dar şi director al acestei unităţi şcolare. A avut nenumărate expoziţii personale în ţară şi străinătate şi o carieră de succes. S-a căsătorit în 1969 cu Lola Bărbulescu, învăţătoare la Şcoala nr. 21 „Gheorghe Ţiţeica“. Au o fiică, pe Cristina Bărbulescu Fota, procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie din Bucureşti. „Într-o relaţie, înţelegerea trebuie să fie bazată pe corectitudine, respect reciproc şi toleranţă. Alături de soţia mea m-am maturizat, am învăţat ce înseamnă toleranţa şi iubirea“, a mărturisit profesorul de arte plastice.
Trei copii – trei cariere de succes
Octavian Dugăiaşu consideră că anii de liceu l-au format ca om, profesorii slujindu-i ca modele în viaţă. A intrat la liceu al doilea pe listă, cu media 4,75, iar pe toată durata liceului a fost şef al clasei. „Viaţa mea a fost una agitată. Am vrut să devin arhitect, însă am picat examenul. Am simţit în acei ani diferenţa care se făcea atunci când erai provincial… Am fost luat în armată timp de doi ani, pe modelul sovietic. Am dat la o şcoală tehnică de Telecomunicaţii, apoi la Politehnică. Nu am fost înaintat în grad pentru că nu am acceptat să fiu membru de partid“, a povestit bărbatul. Soţii Dugăiaşu au trei copii, unul dintre ei lucrează la Direcţia Financiară în Constanţa, locul unde s-a stabilit după căsătorie. Al doilea băiat a obţinut atestatul de arte plastice, însă s-a calificat ca psiholog. „Băiatul meu a lucrat în armată, a fost în misiune în Irak şi Afganistan, ca psiholog de companie. Este primul pictor care a pictat biserica de campanie din Irak. Apoi a renunţat la armată şi a plecat în India să facă studii antropologice. Fetiţa cea mai mică este profesoară de engleză, iar nepoţica mea mi-a moştenit talentul, fiind elevă la Liceul de Artă şi dovedind calităţi deosebite la pictură“, a adăugat Dugăiaşu. Pentru soţii Dugăiaşu căminul este locul unde-şi găsesc acea oază de linişte şi unde pot retrăi momentele tinereţii…
Octavian Dugăiaşu a descoperit că are talent poetic. Pentru întânirea jubiliară din acest an a pregătit chiar şi nişte versuri: „Cum Radu mi-a cerut «un spici»/Şi azi mi-e muza «damă bună»/Rostesc urarea oportună:/Trăiască cei ce sunt aici!/La suflet să nu fim prea mici/Alţii-s bolnavi, sau chiar nevasta/Nu-i lasă (şi cu asta basta)/Trăiască şi-ăi de nu-s pe-aici!/Ni-s anii mulţi şi nici nu ştim/Câţi s-or mai ţine pe picioare/La proxima aniversare/Trăiască cei ce-or fi pe-aici!“
