În Rodos am ajuns în anii ’90 de trei ori: în două misiuni oficiale consecutive (participarea şi organizarea unui seminar european în calitate de Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” în micuţa insulă Halki din proximitatea Rodosului) şi o dată în concediul de vară împreună cu întreaga mea familie. În însemnările de faţă prezint doar câteva note de călătorie din această zonă.
*Colosul din Rodos s-a transformat într-o amintire, dar măcar încă se mai poate vedea locul unde se afla una dintre “Cele Şapte Minuni ale Lumii”. Fusese cândva o statuie imensă reprezentându-l pe Zeul grec al Soarelui, Helios pe care locuitorii acelei insule îl considerau ca fiind strămoşul lor. Statuia măsura între 32 şi 36 de metri, era construită din bronz şi întărită cu fier şi piatră. Imensa construcţie s-ar fi realizat în 12 ani, fiind finalizată în 282 Î.Hr. Un puternic cutremur a curmat în 226 Î.Hr. existenţa acelei minuni a tehnicii; Colosul s-a rupt atunci în locul care era cel mai slab, genunchiul; locuitorii Rodosului au primit imediat o ofertă din partea Regelui Egiptului, Ptolemeu de a ajuta la refacerea statuii, dar Oracolul consultat a interzis categoric reconstruirea şi oferta a fost respinsă; timp de un mileniu statuia a rămas în ruine până în anul 654 D.Hr. când arabii care au invadat Insula Rodos au dezmenbrat Colosul şi au vândut fragmentele acestuia unui evreu din Siria (se povesteşte că acele fragmente ar fi fost transportate cu 900 de cămile şi urcate pe multe corăbii).
*Acropola este un sit arheologic unde au fost scoase la lumină numeroase vestigii printre care: Templul Zeiţei Atena Polias, reconstruit în anul 334 Î.Hr. ca un dar din partea Împăratului Alexandru cel Mare, care avea 11 coloane integrate unei structuri ionice; Stadionul unde se antrenau sportivii pentru viitoarele Jocuri Olimpice; locul unde fusese renumita Şcoală de Retorică la care au învăţat unii oratori vestiţi din Grecia şi Roma Antică printre care Iulius Cezar, Cato cel Tânăr, Marcus Tullius Cicero, Pompei, Marc Antoniu ş.a.; Clădirea Stoa, o zonă comercială ce servea, de asemenea, ca o Curte Legală ş.a.
*Templul Afroditei, Zeiţa Frumuseţii din mitologia greacă, este cea mai veche clădire de pe Insula Rodos, datând din veacul al III-lea Î.Hr. Ruinele sale, în principal fragmente de coloane la care am ajuns se găsesc în faţa Porţii Elefterias din Piaţa Symis.
*Castelul Monolithos este amplasat în vârful unei stânci înalte. Acesta avea un rol strategic, fiind construit în anul 1480 cu scopul protejării zonei împotriva piraţilor şi a altor invadatori străini veniţi pe mare.
*Strada Cavalerilor este o arteră pietruită cu lungimea de 600 de metri care lega pe vremuri Acropola de portul Rodos. Începând din secolul al XVI-lea, aceasta a devenit locaţia hanurilor multor naţiuni. Printre ele s-au aflat Hanul Franţei, construit în 1492, palatul familiei Villiers, construit în 1521, Hanul Limbii Italiene, construit în 1519; fiecare edificiu avea un specific arhitectural naţional; vis-à-vis de aceste hanuri era Spitalul Cavalerilor, destinat războinicilor aparţinând unor Ordine Sacre unde aceştia se rugau sau se antrenau.
*Palatul Marilor Artişti a fost ridicat în secolul al XIV-lea de către Cavalerii Sfântului Ioan. Din cauza unei teribile deflagraţii a prafului de puşcă uitat în subsolurile Bisericii Ioaniţilor, provocată de un fulger abătut asupra minaretului Moscheii din vecinătate, acea Biserică şi Palatul au fost complet distruse şi părăsite. Abia în 1937 Castelul a fost restaurat şi ornamentat cu mozaicuri eleniste, romane şi bizantine. Am putut vizita câteva din sălile sale grandioase: Sala de Recepţie, Sala de Aşteptare, Sala Mozaică “Medusa”, Sala de Bal, Sala de Muzică, Sala Icoanelor.
*Piaţa Martirilor Evrei este dedicată celor peste 1.600 de evrei care au fost încercuiţi de Gestapo şi apoi trimişi la moarte în lagărul nazist de la Auschwitz. Locul respectiv se mai numeşte “Piaţa Căluţilor de mare” datorită unei vechi fântâni având acest motiv sculptural care se află în arealul respectiv.
*Zidurile oraşului Rodos. Ghidul de limba engleză de ale cărui servicii am beneficiat pe perioada vizitei ne-a furnizat informaţia de natură istorică potrivit căreia de-a lungul vremii au existat trei categorii de ziduri protectoare ale Rodosului: i) zidurile construite înainte de prima jumătate a secolului al XV-lea pentru a se apăra de atacatorii care utilizau ca instrumente de asediu catapultele, tunurile mobile, obiecte pentru spargerea zidurilor; ii) zidurile construite între anii 1453 (căderea Constantinopolului) şi 1480 (prima invazie otomană în Rodos), luând în considerare motivele pentru care zidurile din oraşul de pe Bosfor s-au dovedit a fi penetrabile; iii) zidurile construite între cele două asedii ale Rodosului ca fortificaţii ce au reuşit să apere oraşul în faţa oricăror atacuri cu tunurile. În acelaşi timp în Rodos au fost construite 3 Porţi impunătoare ce protejau diverse părţi ale localităţii, numite “Sfânta Caterina”, “Sfântul Ioan” şi “Sfântul Anton”.
*Muzeul de Arheologie construit între anii 1440 şi 1489 este adăpostit în clădirea medievală a Spitalului Cavalerilor. Cele mai importante dintre numeroasele exponate, descoperite după îndelungate săpături arheologice, sunt: statuetele de teracotă (secolul al VII-lea Î.Hr); o Stelă din Criton şi Timarista (secolul al V-lea Î.Hr.); capul unui tânăr atlet (secolul al IV-lea Î.Hr.); Stela funerară a unui războinic (secolul al II-lea Î.Hr.); capul de marmură al lui Ilios (din anii 250-160 Î.Hr.); statueta Zeiţei Afrodita scăldându-se (secolul I Î.Hr.) ş.a.
*Muzeul Bizantin situat în proximitatea Muzeului de Arheologie a fost construit în anul 1480. Potrivit unei legende locale Fecioara Maria ar fi ajuns pe acele meleaguri şi a ajutat pe locuitorii Rodosului ca să învingă armatele turcilor. În Muzeu se păstrează picturi murale din veacul al XIV-lea, icoane din perioadele bizantină şi post-bizantină.
*Moscheea “Murad Reis” datează din 1524 – la un an după cucerirea Insulei de către Imperiul Otoman – fiind ridicată pe locul fostei Biserici “Aghios Antonios”, lângă Cimitirul Cavalerilor. Moscheea poartă numele unui vestit comandant de navă otomană.
*Sinagoga “Kahal Shalom” a fost construită în anul 1577 în stilul sefardic al strămoşilor evrei; cei din Rodos sunt descendenţi ai evreilor care au emigrat din Spania în timpul Inchiziţiei. Podeaua este decorată cu pietre albe şi negre de mozaic, un motiv utilizat în Oraşul Vechi din Insula Rodos. În Sinagogă am putut vedea o placă unde sunt inscripţionate numele familiilor decedate în Holocaust.
*Situl arheologic de la Kamiros este un obiectiv istoric la care am ajuns după o deplasare cu autoturismul timp de 45 de minute. Ruinele aparţin perioadelor antice din istoria fostului oraş creat de dorieni în secolul al III-lea Î.Hr.; puternicul cutremur din anul 226 Î.Hr. a distrus în întregime oraşul clasic şi în locul acestuia a fost ridicat un oraş elenistic pe trei nivele.
*Insula Halki de numai 37 de kilometri pătraţi se află lângă oraşul Kamiros din Rodos. Un bătrân călugăr de la Mănăstirea “Sfânta Treime”, vizitată în timpul celor două prezenţe oficiale ale mele la Halki – aflând că sunt român – mi-a spus că acolo fuseseră aduse şi păstrate cu sfinţenie timp de şase ani osemintele membrilor familiei Voievodului-Martir Constantin Brâncoveanu după uciderea lor la Istanbul şi pescuirea acelor rămăşiţe pământeşti din apele Bosforului cu sprijinul “Patriarhiei Ecumenice” până la preluarea şi transportarea lor la Biserica “Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti. Documentându-mă ulterior din surse ştiinţifice, am obţinut informaţia că faptele respective au fost prezentate într-o conferinţă publică a marelui nostru istoric Nicolae Iorga la “Sala Dalles”din Capitală în ziua de 22 decembrie 1932.
Autor Dan Mihai Bârliba
