Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” (AMASP) reclamă faptul că unii magistrați încalcă obligația de rezervă pe care o au prin declarații cu tentă politică, în timp ce alții sunt cercetați disciplinar pentru fapte minore, precum luări de poziție în comunicate ale asociațiilor de magistrați, potrivit hotnews.ro.
„De multe ori, revolta societății este și a noastră, doar ca noi nu avem întotdeauna cadrul necesar pentru a ne-o exprima, cu toate acestea am făcut-o de multe ori, așa cum vom arăta în continuare. Considerăm că responsabilitatea pentru situația actuală este una împărțită între mai mulți actori și trebuie asumată onest, în mod echilibrat, de toate instituțiile implicate în înfăptuirea actului de justiție”, se arată într-un comunicat AMASP.
„Obligația de rezervă a magistraților nu este opțională”
Asociația susține că atacurile generalizate la adresa magistraților sunt „nedrepte și periculoase” și pot afectat încrederea în sistemul judiciar. Pentru a contribui la un dialog constructiv privind justiția din România, AMASP vrea să prezinte problemele sistemului, structurate pe patru capitole: obligația de rezervă, probleme din interiorul sistemului, probleme legislative și problema pensiilor și salariilor.
O primă postare pe pagina de Facebook a asociației se referă la obligația de rezervă pe care o au procurorii și judecătorii.
„Într-un climat public tensionat și polarizat, tăcerea magistraților este adesea interpretată ca nepăsare, complicitate sau lipsă de implicare. În realitate, este impusă de lege – o obligație profesională esențială, nu o alegere personală. Obligația de rezervă nu este opțională, ci o condiție a statutului de magistrat într-un stat de drept”, susțin procurorii din asociație.
Dublu standard pentru declarațiilor publice ale magistraților
Subiectul este tratat în cinci puncte în care se spune că magistrații au limite foarte înguste în ce privește exprimarea în spațiul public. Pe de altă parte, AMASP constată că unii depășesc limitele exprimării stabilite pentru magistrați, iar alții sunt cercetați disciplinar, inclusiv pentru pozițiile asumate în calitate de membri ai unor asociații profesionale:
- „Magistrații nu pot comenta public cauzele aflate pe rol, pentru că deși subiectele sunt de interes public, sunt și parte dintr-o ancheta în desfășurare. Orice reacție publică poate fi interpretată ca o influențare a justiției sau încălcare a prezumției de nevinovăție sau compromiterea aparenței de imparțialitate, ceea ce poate atrage o cercetare disciplinară.
- Majoritatea subiectelor mediatizate sunt rapid politizate, ceea ce plasează orice opinie a unui magistrat dincolo de limita neutralității politice impuse de statutul profesional. O simplă luare de poziție poate fi văzută ca o forma de partizanat care contravine deontologiei și calea directă către cercetare disciplinară.
- Nici deciziile controversate ale altor colegi nu pot fi comentate liber. Este tot abatere disciplinară.
- De multe ori adevărul mediatic este diferit de cel juridic, dar nu poți da detalii publice. Se întâmplă ca o decizie a unui coleg să fie greșit percepută public, iar motivul pentru care s-a adoptat o soluție să fie prevederile legale restrictive, iar nu interpretarea magistratului. Nu de multe ori, opinia publica s-a arătat scandalizată că o anumită persoană nu a fost propusă spre arestare, fără a se ști ca pentru anumite infracțiuni, efectiv legea nu-ți permite acest lucru, oricât ai vrea. Aici ar trebui să intervină compartimentele de comunicare, însă capacitatea instituțională de a comunica rămâne uneori deficitară.
- Un dublu standard periculos – este adevărat că unii magistrați par a beneficia de mai multă „libertate” în a se exprima public, chiar și în zone de risc disciplinar. Declarații cu tentă politică, luări de poziție în cazuri mediatizate sau ieșiri publice directe rămân adesea nesancționate. În același timp, alți colegi se văd trimiși în judecată disciplinară pentru fapte minore, precum întreținerea unui gard, simple gesturi simbolice sau luări de poziție prin comunicate ale unor asociații de magistrați. Acest tratament diferențiat erodează atât coerența sistemului, cât și încrederea în corectitudinea cu care se aplică regulile profesiei. Rezerva, pentru a fi credibilă, trebuie aplicată unitar, nu selectiv, în funcție de context sau notorietate.”
„Magistrații trăiesc în aceeași societate, văd aceleași lucruri, simt aceleași tensiuni. Sunt afectați când încrederea scade, când justiția este pusă sub semnul întrebării, când oamenii nu mai cred că pot fi protejați. Dacă nu vorbim, este pentru că nu avem voie, nu pentru că nu avem ceva de spus. Dar când alegem să transmitem un mesaj, o facem cu grijă, cu echilibru și cu speranța sinceră că vom fi auziți”, se mai spune în postarea AMASP, postare în care însă nu apar exemple concrete ale situației descrise.
Bolojan, comparat cu „un măcelar”
În ultima perioadă, au existat mai multe declarații ale unor magistrați care au criticat, uneori vehement, decidenți din mediul politic, pe tema reformei sistemului de pensii ale magistraților. Judecătorul Claudiu Drăgușin, membru în Consiliul Superior al Magistraturii, l-a comparat pe premierul Ilie Bolojan cu un măcelar, după ce șeful Guvernului a anunțat propunerile privind cuantumul pensiilor și vârsta de pensionare a magistraților.
Într-un mesaj postat pe Facebook, judecătorul l-a acuzat pe Bolojan că „preferă distrugerea imaginii uneia dintre puterile statului (care, spre deosebire de celelalte, nu are alte instrumente de a se apăra, cu excepția codurilor după care judecă)”.
