Ziua de 24 iunie are o încărcătură simbolică aparte în cultura românească, reunind tradiții creștine și precreștine, obiceiuri populare și celebrarea unei comori de patrimoniu – ia românească. Este o zi a luminii, a feminității, a identității și a legăturii profunde dintre om și natură.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – „Luceafărul” ce vestește Lumina
În calendarul creștin, 24 iunie marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a pregătit venirea lui Hristos. Este una dintre puținele sărbători în care Biserica comemorează nașterea unui sfânt, nu trecerea sa în viața veșnică.
În Bucovina, această sărbătoare este adesea asociată cu cinstirea Sfântului Ioan cel Nou, ale cărui moaște se află la Suceava. Credincioșii merg în pelerinaj, iar poveștile despre minunile sfântului sunt transmise din generație în generație, completând moștenirea spirituală cu o aură de mister și credință profundă.
Sânzienele și Drăgaica – Zânele văzduhului și magia verii
Sărbătoarea Sânzienelor, cu rădăcini precreștine, celebrează zânele bune ale aerului, cunoscute pentru generozitatea lor în noaptea de dinainte: aduc rod holdei, sănătate oamenilor și protecție comunităților. Însă, dacă nu sunt respectate, pot deveni răzbunătoare.
Fetele culeg flori de sânziene – albe sau galbene – și își împletesc cununi sau cingători, pe care le poartă peste zi și apoi le păstrează pentru leacuri și ritualuri. Cununile așezate pe acoperișuri prevestesc norocul, căsătoria sau chiar moartea. Tot acum se strâng plante de leac, considerate la apogeul puterii lor vindecătoare.
În sudul țării, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Drăgaica. Fete frumoase sunt alese pentru a juca rolul Drăgaicei, purtând o cămașă ca de mireasă. Se spune că acea care a fost Drăgaică nu se poate căsători timp de trei ani – are nevoie de timp pentru a se „curăța” de forțele luminoase primite într-o singură zi.
Ziua Iei – Simbol al identității și al feminității românești
Tot pe 24 iunie, celebrăm Ziua Universală a Iei, o inițiativă apărută în 2013 și devenită rapid un simbol al mândriei culturale românești. Ia este mai mult decât un obiect vestimentar – este o poveste cusută, o legătură vie cu trecutul, o declarație de apartenență la o tradiție.
Colecția Muzeului Țăranului Român păstrează mii de cămăși tradiționale, fiecare având un rost: cămașa de sărbătoare, a nunților, a fecioriei, a văduviei, a morților. În zona Olteniei, ia se remarcă prin sobrietatea elegantă a broderiilor în negru, roșu și vișiniu, un echilibru între formă și expresie.
Fiecare ie vorbește despre rădăcini, despre comunitate, despre credință. De Sânziene, cămașa de Drăgaică este considerată cea mai frumoasă piesă de zestre, cusută cu măiestrie de fetele mândre și harnice.
O zi, trei sărbători – între cer și pământ, între sacru și mitic
Ziua de 24 iunie unește ceremoniile religioase cu ritualurile populare și cu omagiul adus portului tradițional românesc. Este o zi în care trecutul rezonează în prezent, iar spiritul comunității este întărit prin gesturi simple: o cunună de flori, o ie cusută cu suflet, o rugăciune rostită în taină.
Citește și: Craiova: „Clubul de lectură pentru copii și adolescenți” la Muzeul Cărții și Exilului Românesc
