Un singur reprezentant al Rusiei a participat la festivităţile de la Tiraspol care au marcat 18 ani de la declararea independenţei, la o săptămână după ce Moscova a recunoscut regiunile separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud, notează NewsIn.
"Transnistria a împlinit 18 ani de existenţă, dar din păcate nu a reuşit să devină un stat prosper". Declaraţia este cu atât mai surprinzătoare cu cât vine de la un insider al administraţiei republicii secesioniste – fostul preşedinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol, Grigori Maracuţa, care, ajuns la vârsta pensionării, a devenit preşedinte al Adunării Parlamentare a Comunităţii pentru democraţie şi drepturile popoarelor, din care fac parte Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud.
Faptul că celelalte două regiuni separatiste – Abhazia şi Osetia de Sud – au fost recunoscute de Federaţia Rusă dă speranţe şi Transnistriei să obţină la un moment dat un statut internaţional, spune Maracuţa. "Ne dorim un divorţ civilizat de Republica Moldova, aşa cum s-a întâmplat în Cehoslovacia. De ce acolo s-a putut, iar la noi nu?", s-a întrebat fostul preşedinte al Parlamentului transnistrean, într-o rusă vorbită cu un evident accent moldovenesc.
Maracuţa este unul dintre puţinii cinovnici transnistreni care vorbeşte bine moldoveneşte. Scrisă cu grafie chirilică, la fel ca în Moldova sovietică, limba moldovenească are aici statut de limbă oficială, alături de rusă şi ucraineană, chiar dacă de fapt nu este vorbită decât la piaţă şi în unele sate din Transnistria. A vorbi "limba moldovenească" la Tiraspol este aproape un gest de prost gust, iar a spune cuiva care vorbeşte moldoveneşte că este român este de-a dreptul o insultă.
Autorităţile transnistrene au încercat mereu să folosească ziua proclamării independenţei – 2 septembrie – drept prilej de propagandă antimoldovenească şi antioccidentală şi de cultivare a "patriotismului şi spiritului civic transnistrean". Chiar şi în condiţiile unui deficit bugetar accentuat, administraţia de la Tiraspol a organizat în fiecare an parade militare, cu sau fără armament şi echipamente militare. Şi, chiar dacă an după an paradele deveneau din ce în ce mai modeste şi în timp au dispărut paraşutiştii, elicopterele şi avioanele militare, totuşi defilarea celor 16 unităţi militare transnistrene prin piaţa Suvorov de la Tiraspol, unde este instalată întotdeauna tribuna oficială, este un element indispensabil al sărbătorii. La fel ca declaraţiile anti-NATO, împotriva imperialiştilor occcidentali, împotriva naţionaliştilor moldoveni şi a agresorilor români din discursul ministrului apărării regiunii separatiste, Stanislav Hadjeev.
La parada din anul acesta – în mod surprinzător – au lipsit florile aruncate de locuitorii Tiraspolului sub cizmele militarilor din unităţile de elită transnistrene, la trecerea coloanelor prin faţa mulţimii. O altă absenţă remarcabilă a fost cea a unor înalţi demnitari ruşi, nelipsiţi de obicei la sărbătorirea independenţei Transnistriei. La o săptămână de la recunoaşterea de către Rusia a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, un singur reprezentant al Partidului Comunist de la Moscova a fost la Tiraspol la sărbătorirea a 18 ani de la proclamarea independenţei Transnistriei.
După paradă, Grigori Maracuţa a criticat decizia Ministerului de Externe transnistrean de a impune un moratoriu asupra negocierilor cu Chişinăul. Şi asta, spune el, pentru că negocierile sunt necesare "pentru a divorţa civilizat". Iar planul Kozak, spune el, este demult depăşit şi revenirea la acesta nu mai este posibilă, pentru că memorandumul rusesc prevedea constituirea unei confederaţii cu Republica Moldova.
Din nou surprinzător, pentru că discursul public al reprezentanţilor administraţiei de la Tiraspol, în general triumfalist şi combatant, evită cu grijă orice nuanţă critică. Aceasta pentru a nu demoraliza şi mai mult populaţia, a cărei majoritate face faţă cu greu preţurilor care urcă şi nivelului de viaţă care scade neîncetat. Cei care au ales să nu plece din Transnistria să muncească la negru în străinătate se mulţumesc cu cele mai mici salarii din Europa, în timp ce preţurile sunt apropiate de cele europene.
Impresia generală a celor care vizitează Transnistria prima dată este că Europa se termină la punctul de trecere a "frontierei" republicii nerecunoscute, iar vameşii par că păzesc trecerea într-o lume în care trebuie să plăteşti ca să intri. Marţi dimineaţă, vameşii au examinat minuţios portbagajul aproape gol al unei maşini de Ungaria din care se vedeau două baxuri de apă minerală şi o pungă nu prea mare pe care scria NO PROBLEM. După vreun sfert de oră de reflecţie, l-au rugat pe vorbitorul de limbă engleză de la volanul maşinii "să tragă pe dreapta pentru a achita plăţile vamale".
Impresia că spaţiul aparţine încă fostei lumi sovietice este împărtăşită şi de ministrul adjunct al apărării din Abhazia, Grik Sergheevici Kupalba, după parada de la Tiraspol. "Suntem cu toţii parte a fostei URSS, care încă nu s-a destrămat definitiv. La începutul anilor '90 a avut loc prima etapă a destrămării Uniunii Sovietice. Acum procesul continuă, a început cea de a doua etapă, de separare a autonomiilor din fosta Uniune Sovietică. Iată de ce cred că Transnistria are şanse bune de recunoaştere din partea Rusiei". El vede viitorul Abhaziei în Uniunea interstatală Rusia-Belarus, dacă şi Belarusul va fi de acord. "În Comunitatea Statelor Independente sigur nu vom fi primiţi, însă Uniunea interstatală Rusia-Belarus ar putea deveni un nou început pentru coalizarea unui gen de URSS, poate mai mic, dar cu păstrarea tradiţiilor sovietice", a mărsurisit oficialul abhaz.
"Iar planul Kozak este unul depăşit, el şi-a pierdut actualitatea după ce poporul transnistrean a votat la referendumul din 2006 pentru independenţă. Şi de această dorinţă a poporului trebuie să se ţină cont", a spus oficialul abhaz, adăugând că nu vrea totuşi să intre în polemici cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la a cărui declaraţie se referea.
Reluarea negocierilor pentru reglementarea transnistreană pare să se amâne pentru o perioadă nedeterminată, atâta timp cât Tiraspolul nu a ridicat moratoriul asupra discuţiilor cu Chişinăul, impus până la "condamnarea clară a agresiunii Georgiei asupra Osetiei de Sud". Ministrul de externe interimar de la Tiraspol, Vladimir Iastrebciak, crede că situaţia s-a agravat după ce Chişinăul a condamnat printr-o declaraţie recunoaşterea Abhaziei şi a Osetiei de către Rusia.
