Sta in puterea oamenilor obisnuiti sa aduca un suris

„A fost pentru prima data cind am participat la o astfel de actiune si pot spune acum, privind in urma, ca e o experienta deosebita, in care merita sa investesti timp si traire. Cunosteam lipsurile si suferinta batrinilor si copiilor saraci, golul si tristetea din viata lor; i-am intilnit de atitea ori in cursul deplasarilor prin judet! Ce nu stiam insa sau, mai bine zis, nu ma asteptam sa fie asa a fost faptul ca sta in puterea noastra, a oamenilor obisnuiti, sa aducem un suris, o speranta firava cit o raza de soare, in viata lor. Dupa citeva zile in care toti redactorii de la Gazeta de Sud si de la Radio Sud au facut sute de pachete pentru copii si batrini, am plecat joi dimineata, cu inima strinsa de emotie, de teama ca nu voi reusi sa ajung in toate comunele de pe traseul meu, ca nu ii voi gasi pe toti copiii care ne scrisesera, ca nu voi reusi sa dau toate pachetele… Am simtit toata emotia inceputului, a lucrului facut pentru prima oara. Aceste griji au pierit insa de indata ce am ajuns la primii destinatari.

Cosoveni, Leu, Celaru, Diosti, Castranova, Apele Vii, Amarasti, Dabuleni, Calarasi…peste tot am vazut batrini singuri, bolnavi si nemaisperind la nimic bun, copii aproape goi care mincau pentru prima data ciocolata, si parinti care nu mai puteau spune decit un «multumesc» gituit de emotie. Trebuie sa le multumesc celor care, in fiecare comuna, m-au insotit si m-au ajutat sa-i gasesc pe cei care aveau nevoie de darurile noastre. Satenii ne-au fost alaturi, mai ales cei care sint abonatii Gazetei de Sud si care stiau despre actiunea noastra; ei au fost cei care au crezut in noi, care ne-au aparat de circotasii care cauta pete si in soare. Si sint sigura ca nu am sa uit toata viata reactia unui copil din Diosti… Erau patru copii, parasiti de mama si crescuti cu greu doar de tatal lor, iar micutul, cind si-a primit cadoul, a zbughit-o la fuga, chiuind… Cu greu poti uita o bucurie atit de zgomotoasa si de deplina! Si toate astea au fost posibile doar pentru ca noi toti am stiut ca «aproape de oameni» inseamna mai mult decit cuvinte!“