Pentru copii, este foarte important să fie încurajaţi de mici să-şi dezvolte creativitatea şi spontaneitatea. Psihologii Centrului de Acţiune şi Psihoterapie (CPAP) atrag atenţia asupra „conservei culturale“ în care sunt crescuţi şi educaţi copiii români, precum şi asupra impactului pe care l-ar putea avea asupra capacităţii de adaptare şi integrare a acestora în societate, atunci când vor fi adulţi.
Alexandru Antonescu şi Cătălina Hetel, specialişti ai centrului, consideră că România este un spaţiu în care principala formă de educaţie a celor mici o constituie schemele sociale şi interzicerea spontaneităţii şi creativităţii. Ei explică această realitate tristă. „În acest moment, avem o formare bazată pe acumulări cantitative – cât mai multe limbi străine, cât mai multe probleme de matematică rezolvate. În România, s-a dezvoltat ceea ce psihologul J. L.Moreno numea «conserva cultural㻓 şi nu dezvoltarea unei persoane autentice, cu emoţiile sale, creative, orientate spre reuşita socială“, consideră cei doi specialişti. În consecinţă, copilul este un roboţel plin de cunoştinţe, căruia i se interzice însă contactul cu naturalul. De aceea, specialiştii CPAP încurajează părinţii, educatorii, profesorii şi în general orice persoană responsabilă în formarea şi educarea copilului să ia în considerare tot mai mult spontaneitatea şi creativitatea. „Aceasta este o stare naturală de manifestare a omului şi, în special, a copilului, şi este esenţială în dezvoltarea creativităţii,“ explică Hetel. Copilul căruia i se interzice spontaneitatea va deveni un adult stereotip, fără capacitate de adaptare şi integrare în mediul social.
Cum putem da viaţă spontaneităţii
Psihologii consideră joaca în aer liber, în parcuri, în natură în general, ca un prim pas în această direcţie. „Jocul în natură cu alţi copii sau cu adulţii este principala modalitate prin care copilul cunoaşte lumea înconjurătoare, îşi dezvoltă capacitatea de a înţelege şi de a învăţa“, spun psihologii. De exemplu, un copil înţelege cu mult mai multă uşurinţă că iarba îl murdăreşte dacă aleargă în ciorapi albi pe o pajişte decât dacă i se explică că un fir de iarbă conţine clorofilă care este o substanţă verde ce are pigmenţi şi în contact cu mâna lui aceasta îi va lăsa urme verzi în palmă. În acelaşi timp, jocul permite integrarea copilului în societate. Prin urmare, copilul care se joacă dobândeşte experienţă, iar jocul în echipă creşte spiritul de competiţie şi autocontrolul. El învaţă astfel să câştige, dar şi să piardă, să încerce mai mult şi mai bine data viitoare, să-şi depăşească limitele. „Şi asta chiar dacă implică murdărire. Mulţi părinţi interzic copiilor joaca în aer liber pentru că se murdăresc şi astfel îi fac de râs“, apreciază Antonescu.
Protectivitatea excesivă este expresia temerilor părinţilor
Aceste interdicţii din prima copilărie au însă efecte grave ulterior asupra viitorului adult. Descoperirea naturalului are o deosebită importanţă pentru dezvoltarea copilului. De pildă, băţul dintr-un copac este pentru fiecare dintre noi un simplu băţ, în timp ce pentru copil acesta poate deveni orice – un cal, o maşină sau chiar o modalitate de întâlnire cu alţi copii. Psihologul spune că protectivitatea excesivă este expresia temerilor părinţilor şi nicidecum nu exprimă ceea ce simt copiii. „Putem să lăsăm un copil să descopere natura. Mai târziu va proceda similar cu societatea, cu lumea din jurul său“, arată Antonescu. Aşadar, nu-i îngrădiţi micuţului accesul la mediul înconjurător, sufocându-l cu interdicţii nejustificate!
Implicaţi-vă în jocurile copilului şi încurajaţi-l să facă sport
Acest aspect este foarte important. „Este bine ca omul adult să intre în lumea copiilor acceptând regulile sale şi nu să forţeze copilul să intre în lumea adultă“, explică Hetel. „Dar parcul nu este singurul loc de joacă“, continuă specialista. „El este alternativa din oraş, însă adevăratul contact cu ceilalţi înseamnă satul sau tabăra. Acolo, copilul poate pipăi ciuperca, se poate uda cu roua, se poate orienta după muşchiul de pe copac. Acum descoperă natura şi, mai târziu, societatea“. Sportul este altă formă de manifestare şi de educaţie, consideră psihologii CPAP, pentru că devine un element de dezvoltare a structurii psihice. Se ştie că a lăsa copilul să facă sport nu este întotdeauna comod pentru părinţi. „Este necesar un mediu sigur pentru copii, dar asta nu înseamnă că atunci când copilul se loveşte sau se murdăreşte cu praf şi zgură când joacă tenis trebuie să-i interzicem accesul la sport,“ a spus Antonescu. „Unde ar fi ajuns Ilie Năstase astfel?“, se întreabă acesta. Specialiştii au observat că în lucrul cu copiii se constată diferenţe între modul în care percepe realitatea un copil lăsat să se manifeste spontan prin joc în aer liber şi realitatea percepută de cei care au îngrădită această libertate. Intrarea în contact cu natura, fie că este vorba despre un ajutor dat părinţilor la grădinărit sau de construirea unui ierbar sau insectar, sunt lucruri benefice pentru personalitatea oricărui copil.
Cu alte cuvinte, nu li se vorbeşte abstract despre diferite noţiuni precum buburuză, cerneala sau lipici, ci li se arată practic ce înseamnă acestea, cum se produc şi ce înseamnă să intri în contact cu ele.
Copiii antrenaţi după scheme rigide şi prestabilite se vor exprima greoi
Experienţa psihologilor de la CPAP arată că toate aceste bariere pot fi eliminate, spre exemplu, prin utilizarea jocului în învăţarea limbilor străine. O modalitate de a face acest lucru poate fi un grup de copii, într-un parc, care se joacă utilizând limba engleză. Aceasta nu exclude latura de studiu aprofundat şi condus după sistemul clasic. Rezultatul va fi evident în modul de manifestare al copiilor în condiţiile în care întâlnesc situaţii noi. Copiii antrenaţi după scheme rigide şi prestabilite se vor exprima greoi când vine vorba despre creativitate atât la şcoală, cât şi în viaţa reală, iar ceilalţi dimpotrivă. Acei copii cărora li se interzice spontaneitatea, creativitatea şi contactul cu naturalul nu vor şti cum să reacţioneze când se vor afla în situaţii pe care nu le-au mai întâlnit până atunci sau când nu va exista cineva lângă ei să le spună ce să facă. „Aici este vorba despre teama şi nesiguranţa ce pune stăpânire încă de mic pe copilul care nu beneficiază de acordul părinţilor în exprimarea liberă a energiei de care dispune în mod natural“, explică Hetel.
„75% din cazurile consiliate în centru au la bază atacurile de panică“
În consecinţă, la vârsta adultă pot apărea disfuncţii în plan psihologic. „Aproximativ 75 la sută din cazurile consiliate la noi în centru au la bază atacurile de panică“, a afirmat Antonescu. „Este inutil să subliniem că aceste manifestări scot la suprafaţă copilul cu restricţiile, schemele şi şabloanele lui, toate impuse de părinţi pe perioada copilăriei.“ În cazul în care cel mic îşi exemplifică aplecarea spre desen pictând în palmă, nu înseamnă că trebuie pedepsit pentru că s-a murdărit. Nici nu trebuie aşezat regulamentar la masă, cu o foaie albă în faţă, şi solicitat să deseneze doar într-un anumit perimetru pentru că aşa este corespunzător. Nevoia psihologilor de la CPAP de a aduce în atenţia publicului acest subiect este dublată şi de faptul că în luna mai centrul a celebrat unica personalitate care a produs ceea ce se numeşte a treia revoluţie în psihoterapie – Jacob Levy Moreno.
Sursa – www.eva.ro
