Incepind de astazi, peste 100.000 de recenzori vor bate la usile caselor romanilor, incadrate in aproape 100.000 de sectoare de recensamint, pentru a inregistra date si informatii referitoare la populatie, locuinte si cladirile in care se afla locuinte. In premiera, se va face un recensamint special pentru copiii institutionalizati, precum si unul al persoanelor straine.
Pentru primul recensamint romanesc din acest mileniu s-au platit 850 de miliarde de lei si s-au tiparit aproape noua milioane de formulare, pentru care au fost utilizate 450 de tone de hirtie. Oamenii selectionati sa puna in opera recensamintul vor primi intre 200.000 si 250.000 de lei pe zi, bani curati, care nu se supun impozitarii pe venitul global. Aparent, actiunea de recenzare a populatiei si locuintelor este bine organizata si nu a fost subiectul prea multor critici. Nemultumirile au venit din partea UDMR si a comunitatii greco-catolice din Transilvania, care au criticat lipsa de transparenta la intocmirea si tiparirea formularelor, setul de intrebari din chestionar fiind calificat drept „destul de complicat“, mai ales abordarea referitoare la apartenenta religioasa.
Incepind de astazi, recenzorii si persoanele intervievate se vor stradui sa raspunda unui chestionar stufos, in unele locuri deficitar atit in ceea ce priveste atit modul de definire a notiunilor, cit si al formularii preraspunsurilor, ceea ce lasa locul la tot felul de intrebari. Adica, departe de un „interogatoriu“ ideal care trebuie sa cuprinda intrebari precise, fara posibilitate de interpretare a termenilor. In sectiunea dedicata locuintei, de exemplu, variantele de raspuns la felul acestuia sint „permanenta si sezoniera“, si nu dupa clasificarea strict demografica si sociologica, adica monocamera-multicamera. Closetele, dupa cei care au alcatuit chestionarul, sint „cu apa, fara apa“. Ori un closet nu poate sa fie decit cu apa (water-closed). La sectiunea dedicata persoanei se face vorbire despre starea civila „legala“ (este si stare civila ilegala?). Din rezultatele finale ale recensamintului, care vor fi comunicate in luna martie a anului viitor, s-ar putea sa aflam ca sint cetateni care vorbesc limbile „austriaca, iugoslava, israelita“ (daca nu cumva s-a produs o revolutie lingvistica de care nu stim, simpla consultare a lucrarii de referinta „Mica enciclopedie a limbilor lumii“, autori Marius Sala si Ioana Vintila Randulescu, arata ca aceste „limbi“ nu exista). Animati de bune intentii, cei care au alcatuit intrebarile pentru recensamint probabil au consultat si alte modele de chestionare, din lumea occidentala, dominata de altfel de mentalitati, din care si-au insusit anumite preraspunsuri. In unele situatii, s-ar putea ca tocmai diferenta de mentalitate sa vicieze unele rezultate. De exemplu, in Franta este firesc ca la recensamint persoanele care traiesc in uniune consensuala sa isi declare aceasta stare. Intrebarea este citi dintre romanii care au ales asemenea forma de convietuire o vor declara. Se poate invoca usor faptul ca uniunea consensuala nu este stare civila.
Exista si o situatie in chestionar care, probabil, va declansa dispute in familii: declararea „capului“ familiei. Pentru ca, o data cu recensamintul 2002, „capul“ familiei nu va mai fi neaparat sotul, barbatul, ci persoana recunoscuta de membrii familiei ca lider (poate fi sotia, femeia, unul dintre copii sau persoana care aduce cei mai multi bani in casa). In unele cazuri, sensul intrebarilor din chestionar este foarte larg. De exemplu, persoana „ocupata“ este considerata si aceea care a prestat o ora de munca platita intr-o saptamina. Probabil, in urma rezultatelor recensamintului, vom constata ca proportia populatiei ocupate in Romania se va modifica simtitor, schimbind peisajul dezolant alcatuit din doua milioane si inca putin de „ocupati“ care sustin sase milioane de pensionari. Privind in ansamblu, impresia este ca la alcatuirea chestionarului si-au dat cu parerea demografi, sociologi, statisticieni, economisti, ingineri, unii politicieni, juristi si politisti, dar ca nu a existat un „creier“ care sa armonizeze parerile si sa imprime documentului o viziune unitara. Cu toate imperfectiunile de conceptie, recensamintul va da romanilor raspunsurile la intrebarile legate de identitatea colectiva: cine sint, citi sint, cum sint si poate fi un sprijin pentru raspunsul la intrebarea: incotro ne indreptam?
