Lucian Florin Rogneanu are 25 de ani, a absolvit Colegiul National „Carol I“ din Craiova, este licentiat al Universitatii de Arte Bucuresti si cel mai tânar membru al Uniunii Artistilor Plastici din România – Filiala Craiova. In perioada 20-31 mai a deschis o expozitie personala de pictura, „Metamorfozele luminii“, la Galeriile „Arta“ din Cetatea Baniei, la al carei vernisaj au participat o multime de artisti plastici, personalitati culturale, scriitori, elevi, studenti si critici de arta. Tânarul pictor, care are expuse tablouri inclusiv pe simezele din Palatul „Jean Mihail“, spune ca gestul sau, practic, este o sincera dedicatie: „Este un semn de recunostinta fata de profesorii care m-au ajutat sa ma descopar ca fiinta gânditoare, precum si fostilor colegi alaturi de care am invatat ce inseamna prietenia“. Lucian Florin Rogneanu are mai multe expozitii personale si de grup, iar lucrarile sale sunt foarte apreciate de criticii de arta români. Expozitia aceasta, oarecum, sta sub semnul unei reflectii ce apartine bunicului sau Ariston Rogneanu (1909-1988), pe care o citam: „Transparenta absoluta exista numai in imaginile incandescente“. Intr-adevar, in unele lucrari (ulei pe pânza) ale pictorului Lucian Rogneanu, culoarea rosie pe care o etaleaza cu dezinvoltura este, mai corect spus, o nuanta de rosu incandescent, foarte greu de redat.
Daca pe vremea când era elev nu prea dadea nimeni doi bani pe el, iata ca in prezent asistam la o explozie in pictura a acestuia.
Incandescentul „narav“ existentialist
Revenind la lucrarile expuse, se poate afirma ca la pictorul Lucian Rogneanu exista o relatie notionala intre estetica, idee, culoare si conturul defrisat cu intentie al imaginii, fara a risca de a-si sufoca labirintul, dar raspândind intunericul intru intelegerea prezentului din trecut. Fara indoiala, este un pictor care, aparent, impresioneaza, insa la o privire mai atenta constati ca ai nevoie de mai multe unghiuri de interpretare pentru o analiza profunda a fiecarei lucrari in parte. Nu-mi amintesc sa fi vazut pâna acum vreun tablou, al vreunui alt artist plastic, in care adapostul noptii eterne sa fie redat intr-o maniera suprarealista, asa incât locul de unde omul isi exprima „naravul“ existentialist sa includa o viziune ce poate fi asemuita cu lumina interioara. La el, categoric da. La Lucian este foarte dificil a surprinde experientele noptii inecate-n lumina. Pictorul da iluzia ca este obscur, dar nu e. Sunt doar capcane prin care artistul „experimenteaza“ dorinta mortii mascate de a suprima lumina din viata terifianta ce inclina spre transparenta „incandescenta“ a transcedentalului. Un fel de stari dezolante de facto ce vin sa dea culoare intregului complex pictural. De asemenea, acesta are expusa o lucrare inedita din care lumina radiaza in toate partile ca semn al optimismului, mai ales, al continuitatii. Lucrarea ramâne a fi descoperita de privitori si, de ce nu, chiar de criticii de arta, in toate celelalte tablouri.
Lucian Florin Rogneanu este un pictor autentic in adevaratul sens al cuvântului, despre care am convingerea certa ca va curge multa cerneala.
