Plantele aromate dau o savoare deosebită mâncărurilor. Există o mulţime de condimente care pot fi adăugate în anumite mâncăruri. Secretul este cum şi când să le foloseşti.
Macri
Creşte în zone umbroase şi umede. Florile sale au aspectul unui ciorchine şi are frunze puţine. Se serveşte crud, în salate. Se poate adăuga în sosuri şi supe-cremă.
Podbal
Creşte tot în zone umede, are flori galbene şi seamănă oarecum cu păpădia. La mâncăruri se pot folosi atât frunzele, cât şi florile, în vreme ce frunzele tinere se folosesc în salate. Unele gospodine îl utilizează şi la prepararea deserturilor, dare şi la mâncărurile cu sos.
Leurda
Creşte în păduri, pe terenurile bogate în humus. Frunzele care se vor folosi la mâncăruri se culeg înainte de înflorirea plantei. Datorită aromei sale, asemănătoare cu cea de usturoi, se poate folosi în salate sau supe. Se poate servi, în egală măsură, şi sub formă de piure, ca garnitură pentru paste. Conform medicinei populare, are efect diuretic şi antibiotic.
Salvie
Salvia creşte pe pajiştile de munte. Frunzele sale se folosesc pentru condimentarea mâncărurilor grase. Un gust deosebit pot avea însă şi florile de salvie, dacă le folosim în preparate dulci, de exemplu, în clătite.
Asmătuiul
Numit şi pătrunjel creţ, asmătuiul creşte primăvara în locuri umede şi umbroase. Pentru consum, el se foloseşte doar proaspăt, tocat foarte mărunt, în special în salate. Este recunoscut pentru aroma proaspătă pe care o dă aperitivelor şi garniturilor de legume. Unele gospodine îl folosesc şi în sosuri sau supe, în loc de pătrunjel. În medicina populară, este recomandat pentru reglarea funcţiilor rinichilor şi ale ficatului.
Şi unele plante de grădină pot schimba considerabil gustul mâncărurilor preparate în bucătăria proprie. Pe lângă busuioc şi cimbru, atât de utilizate de gospodinele de pe la noi, puteţi folosi cu încredere şi tarhonul sau rozmarinul. De la cel dintâi se folosesc pe post de condiment doar frunzele, rădăcina (din care cresc mereu noi tulpini) lăsându-se în pământ. Seamănă oarecum la gust cu leuşteanul, dar e mult mai puternic şi mai „aspru“ aromat. Se foloseşte la ciorba de fasole sau la ciorba de peşte şi la diverse mâncăruri cu sos. Pe de altă parte, rozmarinul este o plantă cu frunze în formă de ace, puteric aromată şi uşor dulceagă.
Frunzele se pot folosi proaspete sau uscate. Se adaugă în cantităţi mici în carnea tocată şi, mai ales, în preparatele din carne de miel. Se mai poate adăuga şi în salate. Nu uitaţi de dafin. Numit popular şi laur, el este arborele ale cărui frunze ovale şi uşor ascuţite se pot folosi drept condiment. Se adaugă, uscat sau proaspăt, în diverse mâncăruri de legume (de exemplu, la garnituri din cartofi, morcovi, varză etc.), în sosurile pentru fripturi sau la murături, conserve de legume şi oţeturi.