Un ţigan este chemat la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului, unul îl întreabă:
– Băi, ţigane, la utecişti ai cântat?
– Am cântat, coane.
– Rău, fiule, rău…
– La securişti ai cântat?
– Am cântat, coane, ce era să fac?
– Dar la nomenclatură ai cântat?
– Am cântat, coane, că era pericol.
Când ajunge acasă, supărat şi cu demnitatea şifonată, îi povesteşte pirandei ce a păţit, la care aceasta îi zice:
– Bine, mă boule, nu puteai să spui că nu ai cântat?
– Cum să spun, fă, când erau toţi acolo?!
