Pentru comunitățile tradiționale, mai ales cele din mediul rural, vremea de pe 25 decembrie nu era privită ca un simplu capriciu al naturii, ci ca un semn cu valoare de prevestire. Zăpada era asociată cu curățenia sufletească, liniștea și speranța unui an mai bun.
Ninsoarea din noaptea sau din ziua de Crăciun a avut dintotdeauna o semnificație aparte în credințele populare românești.
Chiar dacă, în prezent, Crăciunul cu zăpadă este tot mai rar, semnificațiile transmise din generație în generație continuă să fie amintite, mai ales în satele românești, unde legătura dintre natură, credință și viața de zi cu zi a rămas puternică, potrivit
Dacă ninge de Crăciun, este un semn de reînnoire și de curățare
Potrivit tradiției, dacă ninge de Crăciun, este un semn de reînnoire și de curățare. Se spunea că zăpada „acoperă” grijile și neajunsurile anului care se încheie și aduce pace în gospodării. Albul zăpezii era văzut ca simbol al purității și al începuturilor curate.
O ninsoare liniștită, fără viscol, era interpretată ca semn al unui an echilibrat, cu mai puține conflicte și cu armonie în familie. Pentru oamenii de la sat, acest tip de ninsoare aducea siguranța că anul ce urma va fi unul așezat.
Zăpada, semn de belșug
Una dintre cele mai cunoscute credințe spune că, dacă ninge de Crăciun, anul următor va fi bogat. Țăranii considerau că stratul de zăpadă protejează pământul de ger și ajută culturile să se dezvolte primăvara. De aici și vorba veche potrivit căreia „zăpada de Crăciun umple hambarele”.
Tot din bătrâni se spune că vremea de Crăciun are legătură directă cu cea de Paște. Dacă ninge în ziua Nașterii Domnului, atunci, la Învierea lui Hristos, vremea va fi frumoasă. În plus, un cer senin de Crăciun era considerat vestitor al unui an roditor și prosper.
Vântul, asociat cu instabilitate și cu vești mai puțin bune
Nu orice ninsoare era însă interpretată pozitiv. Dacă în ziua de Crăciun ningea cu viscol sau vântul bătea puternic, bătrânii spuneau că anul ce urmează va fi unul neliniștit, cu schimbări bruște și tensiuni. Vântul era asociat cu instabilitatea și cu vești mai puțin bune.
Aceste credințe nu erau privite ca predicții exacte, ci ca moduri prin care oamenii încercau să înțeleagă și să explice mersul vieții și al naturii.
