Sărbătorile de iarnă reprezintă, în cultura românească, una dintre cele mai importante perioade pentru conservarea tradițiilor populare. De la Ajunul Crăciunului și până în primele zile ale Anului Nou, comunitățile păstrează obiceiuri transmise din generații, menite să aducă sănătate, noroc și prosperitate. Tradițiile de iarnă diferă de la o regiune la alta și constituie un element definitoriu al identității culturale românești.
Colindatul în România
Colindatul, tradiție specifică perioadei sărbătorilor de iarnă, constă în vizitarea gospodăriilor însoțită de cântece și urări de sănătate, fericire și belșug. De obicei, colindătorii sunt copii sau tineri îmbrăcați în costume și accesorii specifice, care vestesc evenimente religioase și transmit gânduri bune gazdelor. Practica are un dublu rol: festiv și simbolic – contribuind la conservarea culturii populare și la transmiterea valorilor tradiționale din generație în generație.
Ce primesc colindătorii
Pe vremuri, colindătorii erau răsplătiți de gazde cu produse simple și simbolice, precum mere, nuci, covrigi sau dulciuri, produse care reprezentau belșugul, sănătatea și norocul pentru anul ce urma. În prezent, darurile s-au diversificat. În multe zone, colindătorii primesc bani, bomboane, fructe sau alte cadouri apreciate, în funcție de obiceiurile locale și de preferințele gazdelor. Schimbarea reflectă adaptarea tradiției la stilul de viață modern, păstrând însă spiritul sărbătorilor și al generozității față de cei care colindă.
Colindele de Crăciun
Colindele de Crăciun debutează, de regulă, în Ajun, pe 24 decembrie, însă în unele zone obiceiul poate începe încă din seara de 23 și continua până în ziua Crăciunului.
Mersul cu Steaua
Este cel mai cunoscut colind de sărbători, practicat în mod obișnuit în ziua de Crăciun, deși în unele zone colindătorii pornesc încă din Ajun. Aceștia poartă o stea realizată din lemn sau carton, decorată cu hârtie colorată, paiete sau icoane, simbol al Stelei de la Betleem care a anunțat nașterea lui Iisus Hristos. Grupul de colindători interpretează cântece tradiționale specifice regiunii în care se află, relatând prin versuri evenimentele religioase legate de acest moment sacru. Fiecare membru al grupului are un rol precis: unul ține Steaua, altul cântă, iar ceilalți acompaniază cu instrumente simple, precum tobe sau clopoței.
„Bună dimineața în Ajun”
Un alt colind tradițional în Ajun de Crăciun este „Bună dimineața”, practicat în special în anumite zone din Transilvania și Moldova. Copiii sau grupurile mici de colindători pătrund în case și rostesc urări de sănătate, noroc și belșug, începând cu salutul „Bună dimineața” sau alte formulări locale. Spre deosebire de „Mersul cu Steaua”, acest colind este mai scurt și mai spontan, păstrând însă aceeași semnificație: vestește sărbătoarea de Crăciun și aduce bucurie gazdelor.
Plugușorul
Plugușorul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Anul Nou, păstrat în special în mediul rural din Moldova, Muntenia și Transilvania. Grupuri de tineri sau bărbați merg din casă în casă, purtând un plug – real sau simbolic, confecționat din lemn și împodobit cu panglici colorate și clopoței. Obiceiul are un puternic caracter ritualic și agrar, fiind asociat cu fertilitatea pământului și dorința de prosperitate în anul ce urmează.
Mesajul plugușorului, ritmat și melodic, evocă munca câmpului și belșugul, fiind acompaniat de tobe, biciuri și clopoței, care creează o atmosferă festivă. În trecut, gazdele răsplăteau colindătorii cu produse agricole și alimente de casă, precum mere, nuci, ouă, grâu sau fân. Astăzi, în mediul urban și în formele moderne ale obiceiului, darurile s-au adaptat: colindătorii primesc în principal bani, dulciuri sau cadouri simbolice.
Obiceiuri tradiționale cu măști: Capra, Ursul și Căiuții
Capra
„Capra“ este un dans tradițional practicat de Anul Nou, executat de un tânăr mascat în chip de capră, purtând un cojoc pe dos, cu clopoței și decorațiuni colorate care scot sunete în timpul dansului. Capra, însoțită de alți participanți, umblă din casă în casă, simbolizând prosperitatea, belșugul și alungarea spiritelor rele. Măștile purtate în cadrul obiceiurilor de colindat diferă de la o regiune la alta: în Hunedoara se folosește cerbul, în Moldova și Ardeal predomină capra sau țurca, în sudul Transilvaniei apare borița (inspirată de bour), iar în Muntenia și Oltenia capra este numită „brezaia”, datorită aspectului său pestriț și colorat.
Ursul
Ursul este o tradiție întâlnită în special în Bucovina, Maramureș și în anumite zone din Oltenia. Colindătorii participă mai ales în seara de 31 decembrie și în primele zile ale Anului Nou. Dansul ursului este viguros și expresiv, cu mișcări ample, sărituri și rotiri, menite să sugereze energia și puterea animalului. Reprezentația este acompaniată de tobe și clopoței, iar costumele decorate cu panglici colorate amplifică impactul vizual și sonor. Masca și costumul din blană de urs simbolizează forța și protecția comunității, fiind asociate cu alungarea spiritelor rele și aducerea norocului, sănătății și prosperității în noul an. Obiceiul marchează trecerea dintre ani și începutul unui nou ciclu, fiind considerat un ritual de reînnoire.
Căiuții
Căiuții sunt un obicei tradițional românesc, întâlnit mai ales în Ardeal și Banat, specific zilelor de Anul Nou. Grupuri de colindători vizitează gospodăriile în prima zi a anului, rostind urări ritmate și realizând dansuri și jocuri coregrafice care imită mișcările calului, simbol al mobilității, forței și dinamismului. Reprezentația este acompaniată de tobe și clopoței, iar ritmul alert conferă obiceiului un caracter energic și spectaculos. Prin structură și desfășurare, obiceiul Căiuților are un rol preponderent social și comunitar, oferind un prilej de interacțiune și participare colectivă. Costumele și măștile, realizate în culori vii, susțin jocul coregrafic, fără a încărca excesiv componenta ritualică.
Sorcova
Sorcova este un obicei practicat în prima zi a Anului Nou în întreaga țară, mai ales în mediul rural. Copiii și tinerii merg din casă în casă, rostind urări ritmate pentru sănătate, noroc și prosperitate. Aceștia folosesc un băţ împodobit cu flori artificiale sau hârtie colorată, pe care îl ating simbolic de gazde în ritmul urărilor, creând astfel o experiență festivă, vizuală și sonoră. Prin acest obicei, copiii interacționează cu comunitatea, transmit mesaje de sănătate și bunăstare și contribuie la conservarea culturii populare. La fel ca în cazul colindelor, gazdele îi răsplătesc cu dulciuri sau bani.
