Un articol publicat pe site-ul stiintasitehnica.com rememorează unul dintre cele mai tensionate momente din istoria explorării spaţiului, un episod extrem de interesant, deşi mai puţin cunoscut
Explorarea spaţiului cosmic nu a fost niciodată o rutină. Chiar dacă în prezent Staţia Spaţială Internaţională (SSI), aflată la 350 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului, reprezintă locul unde trăiesc şi muncesc şase astronauţi, chiar dacă naveta spaţială a dus sute de oameni pe orbită în ultimii treizeci de ani, fiecare misiune este cel puţin la fel de periculoasă precum cea precedentă. Sunt foarte multe variabile care pot transforma oricând o misiune, ce pare a fi de rutină, într-o catastrofă – pot apărea erori umane, micrometeoriţi, defecţiuni ale echipamentelor şi multe alte elemente neprevăzute. În unele cazuri, neglijenţa, graba sau o anumită aroganţă au fost ingredientele care au dus la pierderi de vieţi omeneşti, însă în alte cazuri, antrenamentul astronauţilor, pregătirea specialiştilor de la sol şi o mare doză de noroc au făcut ca tragedia să fie evitată în ultimul moment.
Evitarea unei tragedii
Programul Gemini, precursorul Programului Apollo, avea misiunea de a pregăti astronauţii pentru aselenizare. De la activităţi extravehiculare la zboruri în tandem sau la joncţiuni orbitale, Gemini conţinea toate elemente care urma să fie folosite ulterior pentru o misiune spre Lună. Acestea erau exersate pe rând, gradul lor de complexitate crescând de la o misiune la alta.
Neil Armstrong şi Dave Scott au pornit spre orbită pe 16 martie 1966, la bordul capsulei Gemini VIII, plasată în vârful unei rachete Titan. Aici avea să îi aştepte treapta Agena a unei rachete Titan II, fără echipaj uman, lansată în aceeaşi zi, cu câteva ore înainte. Planul misiunii prevedea cuplarea dintre capsula Gemini şi Agena, dovedind astfel că două vehicule pot fi cuplate pe orbită şi pot fi operate împreună, element esenţial pentru aselenizare.
Armstrong şi Scott s-au apropiat de Agena şi, după sincronizarea orbitei şi apropierea de ţintă, cuplarea s-a efectuat fără incidente majore, chiar dacă nu în condiţii de vizibilitate foarte bune – cei doi se aflau în întuneric, deoarece Soarele se găsea de cealaltă parte a Pământului. Însă, la acel moment, astronauţii nu beneficiau la bord de computere şi pilot automat: Neil Armstrong privea prin fereastra navetei silueta Agenei şi îndrepta capsula (care le oferea astronauţilor cam tot atâta spaţiu cât un autoturism de mici dimensiuni) spre ea, bazându-se doar pe ceea ce vedea cu ochiul liber. Dave Scott îi citea datele oferite de radarul de la bord.
Cuplarea dintre cele două vehicule reprezenta deja o premieră în istoria zborurilor spaţiale, dar Armstrong şi Scott nu au avut prea mult timp la dispoziţie pentru a se bucura de recordul stabilit, căci imediat după cuplare au sesizat o rotaţie neprevăzută a celor două vehicule.
Neprevăzutul a apărut
Situaţia devenise rapid critică, mai ales că orbita capsulei Gemini se afla în afara razei de acţiune a staţiilor de monitorizare de pe Pământ, comunicaţiile cu solul devenind imposibile (o staţie de urmărire din Arhipelagul Zanzibar fusese închisă din motive politice). Neil Armostrong şi Dave Scott erau pe cont propriu, fără ajutorul telemetriei de la sol.
Suspectând o problemă la propulsoarele Agenei, ei au decis să se decupleze de aceasta. Situaţia s-a agravat, problema fiind la capsula lor, nu la Agena: unul dintre propulsoarele Gemini se activase, iar după decuplarea de Agena viteza de rotaţie crescuse şi mai mult, ajungând la o rotaţie pe secundă. Vizibilitatea echipajului se înrăutăţise, iar momentul în care cei doi aveau să îşi piardă cunoştinţa nu era foarte departe, riscând să se lovească de Agena.
Capsula a intrat din nou în raza de acţiune a staţiilor radio de la sol, dar, din cauza rotirii rapide a antenei, comunicaţiile s-au dovedit imposibile. Neil Armostrong a luat decizia de a opri toate propulsoarele capsulei, numai că, din păcate, nu exista nici o forţă care să reducă viteza, aşa că a fost pornit al doilea set de propulsoare, independent de primul, folosit pentru revenirea pe Pământ. Abia acum a reuşit Armstrong să oprească rotirea capsulei, dar combustibilul consumat cu această manevră nu le mai permitea astronauţilor să continue misiunea, ei fiind nevoiţi să înceapă operaţiunile pentru revenirea acasă.
Record neegalat
Neil Armstrong şi Dave Scott au mai stabilit un record, neegalat până în prezent: amerizarea în cel mai îndepărtat punct faţă de cel planificat iniţial, din cauza grabei cu care au început coborârea în atmosferă. Activitatea extravehiculară pentru care Dave Scott se pregătise vreme de câteva luni nu a mai avut loc, dar obiectivul principal al misiunii a fost îndeplinit şi cei doi au reuşit să se întoarcă teferi pe Pământ din ceea ce putea fi prima tragedie a programului spaţial american.
Gemini VII a fost misiunea în care două vehicule s-a cuplat pe orbită, reprezentând totodată momentul în care Statele Unite ale Americii a întrecut Uniunea Sovietică în cursa spaţială, deşi Luna era încă departe.
