De-a lungul secolelor, florile au jucat un rol important în diferitele gastronomii din lume, iar utilizarea acestora pentru „condimentarea“ unei mâncări sau băuturi a fost dintotdeauna apreciată. Potrivit www.taccuinistorici.it, Vechiul Testament, Coranul şi multe alte documente religioase conţin detalii privind calităţile „gastronomice“ ale unor flori. În diferite epoci, de exemplu, s-au folosit pentru ocaziile speciale petalele de trandafiri. Vechii romani le foloseau împreună cu violetele pentru a parfuma şi a da o savoare specială mâncărurilor servite la marile banchete, în timp ce la Londra, în vremea lui Shakespeare, în timpul spectacolelor de teatru se servea apă de trandafiri sau lichior aromatizat cu garoafe. De altfel, esenţa de garoafe era folosită de Carol cel Mare pentru a îndulci vinul, în timp ce nomazii din Sahara, după o lungă şi obositoare călătorie prin Sahara, pentru a se reîmprospăta, a-şi spăla mâinile şi chipul, foloseau apa de flori de portocal.
Virginia Galilei, fiica lui Galileo, călugăriţă la o mănăstire din Arcetri, obişnuia să prepare marmeladă din flori de rozmarin. În timpul reginei Elisabeta I, un ingredient special în salata de fructe au fost panseluţele. Tot în această perioadă, seminţele de floarea-soarelui au început să fie folosite pentru pregătirea uleiului.
Altfel de ingrediente
Gastronomia italo-spaniolă a fost prima care a lansat specialităţile cu flori de dovleac umplute, în timp ce în Lumea Nouă, pelerinii obişnuiau să folosească violetele pentru aromatizarea oţetului şi gălbenele pentru a da o savoare specială supelor de carne.
În tradiţia gastronomică din China, de secole întregi, sunt apreciate calităţile aromatice ale crizantemelor, crinilor şi florilor de lotus.
Coreenii au folosit florile în gastronomie dintotdeauna, azaleele fiind una din cele mai apreciate flori, alături de trandafirii folosiţi pentru meniurile uşoare de vară, şi crizantemele folosite în meniurile de toamnă sau iarnă.
Marii bucătari cunosc şi folosesc condimente fine pe bază de flori, cu rol benefic în arderea grăsimilor. Astfel, în locul sosurilor pline de calorii, maeştrii gastronomi folosesc, pentru a da gust unei fripturi, de exemplu, cimbrişorul sau şovarul, care seamănă la gust cu oregano.
Nu toate florile sunt însă comestibile, iar cele care sunt nu trebuie tratate cu agenţi chimici. Ideal ar fi să folosiţi flori din grădina dumneavoastră sau de la cineva pe care îl cunoaşteţi foarte bine. În cazul în care cumpăraţi de la florărie, cereţi ca acestea să fie neapărat bio.
În general, florile cele mai folosite sunt cele de dovleac, crizantemele japoneze, garoafele, margaretele, daliile, petuniile, violetele, trandafirii, muşeţelul, gura-leului, irisul, floarea-soarelui, iasomia, toporaşii, dar şi florile anumitor arbori fructiferi, precum portocalul, cireşul şi piersicul.
