Până în vara anului viitor, nu vor mai exista adrese de internet disponibile, sunt previziunile lui Vinton G. Cerf, vicepreşedinte şi chief Internet Evangelist al Google, unul dintre pionierii internetului şi cel care a dezvoltat împreună cu Robert Kahn protocolul TCP de transmisie a datelor.
Ne putem imagina internetul ca fiind o imensă bibliotecă. Pereţi întregi de rafturi pentru arhivarea de date, simboluri, transmitere de informaţii. O obiecţie ar putea fi lansată imediat? Internetul nu este însă infinit? O imagine adecvată pentru a exprima sensul internetului ar putea fi cea din „Biblioteca Babel“, o ficţiune a lui J.L. Borges, care începe astfel: „Universul (pe care alţii îl numesc bibliotecă) se compune dintr-un număr nedefinit şi poate infinit de coridoare hexagonale, cu lungi puţuri de ventilaţie în mijloc. De la fiecare hexagon se văd etajele inferioare şi superioare: la nesfârşit… Biblioteca este o sferă al cărei centru perfect este oricare hexagon şi a cărei circumferinţă este inaccesibilă […] Nu există, în vasta Bibliotecă, două cărţi identice […] Biblioteca este nelimitată şi periodică“. Această bibliotecă vastă conţine toate cărţile cu toate combinaţiile posibile (aproape infinite), ale tuturor simbolurilor limbajului uman. La urma urmei, exact asta fac, mai exact combină şi recombină la nesfârşit diversele Google News, reţelele de socializare precum Facebook şi Twitter. Oricât ar putea suna de absurd, „Babel.com“, biblioteca universală, este pe cale să se epuizeze. În sensul arhitectonic al termenului. Peste câteva luni, în vara anului viitor, se vor epuiza toate cele 4,3 miliarde de adrese generate de actualul protocol Ipv4.
Semnalul de alarmă
Semnalul de alarmă nu a fost tras de cine ştie ce amator, ci de chiar Vinton G. Cerf, vicepreşedinte şi chief Internet Evangelist al Google, însă, mai întâi de toate unul dintre pionierii internetului şi cel care a dezvoltat împreună cu Robert Kahn protocolul TCP de transmisie a datelor. De altfel, celor doi ingineri le-a fost acordată „Presidential Medal of Freedom“, cea mai înaltă distincţie din SUA. „Ştim că spaţiul este pe cale să se termine, este cel mai critic moment de când am avut ideea reţelei“, a declarat Cerf, care de câteva zile a lansat o campanie de sensibilizare a opiniei publice, începând de la Casa Albă. În luna octombrie, mai era disponibil doar cinci la sută din spaţiu. Este ca şi cum ne-am apropia de ultima carte „publicabilă“. Însă, realitatea este mai puţin literală şi mult mai mult comercială, cum a explicat acelaşi Cerf: „Este ca şi cum am încerca să vindem un telefon, deşi nu putem să mai alocăm nici un număr nou“. Fiecare computer, fiecare imprimantă sau smartphone conectate la internet au nevoie de o „poartă de acces“ la infrastructură, altfel spus de o adresă generată de Ipv4. Atunci când a fost introdus, în 1981, nimeni nu îşi imagina ce proporţii va lua reţeaua, iar numărul 2 la puterea 32 (4,3 miliarde) părea infinit. Apoi explozia de conexiuni şi interconexiuni a scăpat de sub control, astfel că internetul a devenit cea mai mare industrie cotată la bursa de pe Wall Street (este suficient să ne gândim la capitalul unor companii precum Microsoft, Google, Apple, Amazon, Cisco).
Protocolul
Nu este nici o problemă de server, de alocare de date, şi nu se pune nici problema „sfârşitului internetului“, aşa cum anunţa Wired USA în luna august. De data aceasta, problema este la fel de veche ca şi matematica. Potrivit anumitor studii, până în 2003 au fost produşi 40 exabiţi (10 la puterea 18) de date. Din 2003, sunt produse cu 800 în plus. În fiecare an. Din 1998, o echipă de tehnicieni lucrează la Ipv6, noul protocol: spaţiul ar trece atunci la 2 la puterea 128 (4 trilioane). Cherf atrage atenţie asupra dificultăţilor de trecere şi de realizare ale acestui nou protocol. Unii deja îl folosesc, însă cele două lumi încă nu comunică. „Gaura“ din vara anului viitor ar putea fi considerată o pauză de mediaţie cu privire la una dintre cele mai mari invenţii ale umanităţii. Asta şi pentru că, din câte se pare, „Babel.com“ este deja un spaţiu finit. Şi dacă ne gândim că internetul este considerat „noua reţea electrică mondială“, ar fi ca şi cum am stinge lumina la o parte din mapamond.
