Istoria religiilor- I. Religiile
antice
Coordonată de Giovanni Filoramo
Traducere de Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru
• Istoria religiilor. vol. I. „Religiile antice“, primul volum al unei opere monumentale coordonate de Giovanni Filoramo, unul dintre cei mai importanţi istorici ai religiilor • La alcătuirea lucrării au contribuit numeroşi specialişti în religiile studiate
„Istoria religiilor“, coordonată de Giovanni Filoramo, este o lucrare care reprezintă o călătorie în timp prin diversele forme religioase care au caracterizat umanitatea.
În cel dintâi volum, „Religiile antice“, sunt tratate religiile preistorice, cele din Orientul Apropiat (Egipt, Mesopotamia, Anatolia, Siria şi Palestina), din lumea clasică (religiile minoică, greacă, romană), din lumea elenistică, religiile Iranului antic, zoroastrismul şi religiile din Europa antică (indoeuropenii, slavii, celţii, germanii).
Autorii au fost puşi în faţa unei duble cerinţe: pe de o parte, cea referitoare la ierarhizarea cronologică a religiilor, iar pe de alta, cea care vizează elementele de continuitate şi permanenţă (îndeosebi în cazul religiilor istorice cu o existenţă îndelungată). În final, s-a optat pentru privilegierea celui din urmă criteriu.
„Orice istorie a religiilor este un produs al timpului său, căruia îi reflectă, alături de limite şi slăbiciuni, exigenţele şi cunoştinţele. Aflaţi în faţa unei duble cerinţe – pe de o parte, de a contextualiza expunerea diferitelor religii într-un mod riguros sub aspect cronologic, iar pe de altă parte, de a promova o prezentare a întregului care să salveze, mai ales în cazul religiilor istorice cu o existenţă îndelungată, elementele de continuitate şi permanenţă, ne-am decis pentru privilegierea celui din urmă criteriu. Am preferat să recurgem la ordinea consacrată, care porneşte de la prezentarea datelor pe care le deţinem privind preistoria, parcurge întregul tablou al religiilor antice (vol. I), abordează cele trei religii abrahamice – iudaismul, creştinismul, islamul – (vol. II şi III), pentru a trece apoi la tratarea religiilor Extremului Orient (vol. IV) şi, în final, a religiilor popoarelor sub aspect etnologic (vol. V). Un statut aparte îl au religiile dualiste – gnoza, maniheismul şi destinul lor medieval –, pe care am decis să le izolăm după un criteriu tipologic (ele se găsesc în volumul al treilea doar din motive editoriale), şi religiile din America precolumbiană, plasate din motive similare în ultimul volum“, a afirmat coordonatorul lucrării, Giovanni Filoramo.
Acesta este profesor de istoria creştinismului la Facultatea de Litere a Universităţii din Torino şi unul dintre cei mai importanţi istorici ai religiilor. Dintre numeroasele lucrări publicate amintim: „L’attesa della fine. Storia della gnosi“ (1983), „Il risveglio della gnosi ovvero diventare dio“ (1990), „Cristianesimo e societa antica“ (în colaborare, 1992), „Religione e modernita: il caso del fondamentalismo“ (2000), „Manuale di storia delle religioni“ (în colaborare, 2003), „Veggenti, profeti, gnostici. Identita e conflitti nel cristianesimo antico“ (2005), „Cristianesimo“ (2007), „La Chiesa e le sfide della modernita“ (2007).
