În lume există peste 200 de specii şi aproape 30.000 de soiuri de trandafiri, unele mai frumoase şi mai parfumate decât altele. Originea acestei flori coboară foarte departe în timp, înainte chiar de apariţia omului, specialiştii considerând astăzi că specia cea mai veche este cea a trandafirului roşu.
Generozitatea coloristică a trandafirilor este deosebită, paleta combinaţiilor realizate astăzi este de-a dreptul inimaginabilă, atingând zeci de nuanţe la culorile de bază: roz, roşu, galben şi alb.
Cu toate astea, până acum nu s-au putut încă obţine trandafiri de un albastru, negru sau verde curat. Nu încă, pentru că în prezent aceasta şi este, se pare, ţinta ambiţioasă a horticultorilor din întreaga lume.
Trandafirii sunt deosebiţi şi în privinţa modului specific în care cresc. Există trandafiri pitici, cu coroana ca o tufă, la nivelul solului, din care a fost desprins trandafirul de ghiveci şi jardiniere, de apartament.
Exista trandafiri copăcei, cu trunchi şi coroană, care au un trunchi înalt de 1,20 – 1,50 m şi care se continuă cu o coroană formată din patru-şase ramuri.
Mai există trandafirii urcători, căţărători sau ghimpaţi, cum li se mai spune, care au ramuri lungi de 2 până la 4 m şi chiar mai mult şi care sunt potriviţi pentru realizarea unor garduri vii deosebit de frumoase şi de netrecut, şi nu în ultimul rând trandafirii pletoşi, respectiv cu coroană plângătoare.
În general, trandafirii înfloresc natural şi nu forţat prin metode speciale în sere, o singură dată pe an, din mai până prin iulie. Există însă şi trandafiri remontanţi care înfloresc continuu, din primăvară până în toamnă.
Singura condiţie pentru menţinerea acestei cascade florale este ca imediat după ce florile s-au trecut să le îndepărtăm de pe trunchi prin tăiere. Altfel, fructul care se formează va consuma inutil o parte din substanţele nutritive ale plantei rărindu-i sau chiar suprimându-i înflorirea.
Pentru a le asigura o înflorire frumoasă, trandafirii trebuie plantaţi în locuri însorite şi adăpostite de vânturi, de preferinţă pe un sol argilos, fără a fi totuşi prea compact şi impermeabil. Este de dorit ca pământul folosit să fie mai degrabă acid decât calcaros.
Deşi mare iubitor de soare, trandafirul nu trebuie udat decât atunci când pământul din jurul lui este uscat. Deci, udatul nu trebuie să se facă zilnic, ca la alte plante de gradină, pentru că excesul de apă îi provoacă doar o creştere abundentă în detrimentul înfloririi. De reţinut că în timpul verii trebuie să curăţăm în permanenţă pământul din jurul trandafirului, de buruieni (prăşire), pentru a fi menţinut reavăn şi curat.
Este obligatoriu ca în fiecare toamnă şi primăvară să săpăm ceva mai adânc pământul din jurul tufelor pentru a permite aerisirea solului. Operaţiunea trebuie să o facem neapărat cu mare grijă pentru a nu vătăma rădăcinile trandafirului.
