Doar o minune i-a ţinut copilul în viaţă, susţine o mamă, care a născut în Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova. Saloane cu mucegai, gândaci, nepăsare şi aroganţă din partea cadrelor medicale sunt doar câteva dintre aspectele pe care femeia spune că a fost nevoită să le suporte. Este hotărâtă să facă plângere la DSP Dolj, dar şi la Colegiul Medicilor, după ce bebeluşul ei a contractat pe perioada spitalizării o infecţie extrem de gravă. Nu o face din răzbunare, nu vrea bani sau alte foloase, o face din dorinţa de a schimba ceva, pentru ca alte mame să nu mai treacă prin asemenea drame. Femeia susţine că a asistat neputincioasă la tragediile unor mame care şi-au pierdut copiii – trei bebeluşi într-o noapte, alţi opt în zilele următoare… Bebeluşul ei a împlinit ieri trei luni, are deja trei kilograme, însă riscuri foarte mari există şi în prezent, medicii din Capitală neputând să-i garanteze dacă va vedea sau nu ori că nu va rămâne cu alte sechele.
Este doar o „experienţă“ trăită de o mamă. Aşa concluzionează medicii craioveni care au tratat timp de o lună bebeluşul născut prematur, în Secţia de terapie şi apoi în saloanele pentru prematuri. Cât despre condiţiile în care sunt nevoiţi să îşi desfăşoare activitatea, este de înţeles, până la urmă vina nu le aparţine. În ceea ce priveşte însă calitatea actului medical, a relaţiei medic-pacient, mai au mult de lucrat… Fericirea unei femei de a aduce pe lume un copil a fost umbrită de experienţe greu de descris, de zile şi nopţi traumatizante, de clipe petrecute cu speranţa că doar o putere divină o poate ajuta. Bebeluşii care piereau „cu zile“ sub ochii ei, dar şi incertitudinea că propriul copil va scăpa au adus-o în pragul de a lupta cu toţi care i-au stat în cale: medici, asistente. A luptat cu sistemul şi vrea ca de astfel de clipe să nu mai aibă parte nici o mamă care ajunge la spitalul craiovean. Salonul 801 îi va rămâne întipărit pe retină şi în memorie, la fel cum va rămâne şi Secţia de terapie intensivă…
Povestea unei mame
„Vreau să vă sesizez nişte nereguli grave la Secţia de terapie intensivă nou-născuţi din Spitalul Judeţean din Craiova. După cum bine ştiţi, situaţia spitalelor din România este jalnică, dar ceea ce se întâmplă la Craiova este de domeniul filmelor de groază. Am născut prematur la 29 de săptămâni un băieţel de 1.400 de grame. Nu am avut prea mari probleme la naştere. Problemele au apărut din cauza spitalului şi a mizeriei de aici, căci, fiind în Terapie Intensivă în incubator, s-a încărcat pulmonar deoarece a contractat un microb intraspitalicesc. A fost tratat, şi-a revenit, după care bebeluşul meu a fost adus pe Secţia de prematuri, pus între copii cu viroză respiratorie, goange şi mucegai. Copilul s-a îmbolnăvit, a ajuns din nou în Terapie Intensivă, starea lui agravându-se, ajungând să respire cu ajutorul ventilatorului. Disperaţi, văzând cum starea copilului nostru se agravează, am spus că dorim transferul la un spital din Bucureşti. A început coşmarul, lupta pentru dreptul nostru de a decide unde dorim să ne tratăm copilul. Doamna doctor şef de secţie Elena Coletă s-a opus cu vehemenţă. Eram o mamă disperată, care doream să îmi salvez copilul, o nebună în ochii dumneaei. Din cauza lor, am nevoie de psiholog pentru a trece peste acele clipe îngrozitoare trăite! Am luat legătura cu domnul doctor Raed Arafat, care, impresionat de situaţia copilului nostru, ne-a asigurat loc la două spitale din Bucureşti. Ne-am lovit atunci de refuzul doamnei doctor de a ne accepta transferul. Nu vroia să ne dea drumul, spunând că nu avem loc, că nu ne primeşte nimeni în altă parte. Am luat atunci iar legătura cu domnul doctor Arafat, care a intervenit personal să putem fi transferaţi. Am reuşit să plecăm, cu copilul mai mult mort. Am ajuns cu el la spital în Bucureşti, în stare gravă. După câteva investigaţii ale medicilor de la Spitalul «Marie Curie» am aflat de ce starea copilului nostru se deteriorase: contractase în spitalul craiovean un microb foarte puternic, care provoacă infecţii în tot organismul ,numit Klebsiela. Mi-au tratat copilul, l-au salvat, însă nu se ştie ce repercusiuni vor fi din cauza infecţiei puternice. Am informat-o pe doamna doctor Elena Coletă despre acest microb contractat de bebeluşul meu şi mi-a răspuns nepăsătoare că este normal ca în spital să fie microbi. Nu vreau bani, vreau să ajut alţi bebeluşi să trăiască, să nu se mai îmbolnăvească. Aici mor foarte mulţi copii, doar într-o singură noapte au murit trei!“, a povestit, în scrisoarea trimisă pe adresa redacţiei, Mariana, din judeţul Gorj.
„A murit, era un copil de 2.500 de grame“
Mariana îşi aminteşte cu groază toată perioada spitalizării: pătuţurile metalice în care erau ţinuţi copiii, soarele care bătea la început de septembrie, transformând salonul într-o saună şi le determina pe femeile care de-abia născuseră să se adăpostească pe scara de incendiu pentru puţină răcoare. Apoi, odată cu instalarea frigului, îşi înfăşura bebeluşul în trei pături ca să nu îngheţe… Apoi, uşile pe care asistentele le trânteau cu nepăsare sau, dimpotrivă, le lăsau deschise. Au rămas în urma ei doar foliile aşezate în geam, pe care a ţinut foarte mult să le pună, pentru că nu mai suporta soarele care îi bătea direct în patul aşezat lângă geam… „Durerea cea mai mare pe care o am este că microbul există chiar în Terapia Intensivă în care sunt trataţi copiii! În saloane, îi înţeleg pe medici să găsească tot felul de scuze că există microbi, că intră aparţinători etc., însă într-o Terapie Intensivă este inacceptabil! Mi-am adus aminte zilele acestea de un caz, al unei fetiţe al cărui pătuţ era aşezat chiar lângă cel al băieţelului meu. Avea un icter pronunţat, avea nevoie de analize suplimentare, însă părinţii nu şi-au permis financiar să suporte astfel de costuri, iar medicii nu au făcut nimic în acest sens… A murit, era un copil de 2.500 de grame… Apoi de bebeluşii gemeni care au murit, de asemenea. Îmi amintesc şi numele fiecărui copil care a pierit…. Îmi amintesc tot! Am avut noroc că am luptat să îmi iau bebeluşul din acest spital… Îmi amintesc, de asemenea, cum mergeam periodic cu copilul la controlul oftalmologic şi nu ştiu cum de este posibil, pe perioada când am stat internată, foarte multe mămici şi copiii lor au luat conjunctivită. Chiar şi eu am avut… Voi face însă plângere la Colegiul Medicilor şi vreau explicaţii şi din partea celor de la Direcţia de Sănătate Publică în ceea ce priveşte infecţiile spitaliceşti…“, a adăugat femeia.
„Din cauza lucrărilor de reabilitare care au stagnat, condiţiile de lucru la Maternitate sunt mai dificile“
Am mers cu sesizarea femeii, după ce cu ochii noştri ne-am convins că descrierea condiţiilor este cea reală, la conducerea Spitalului Judeţean Craiova, dar şi la medicul care l-a avut în îngrijire pe băieţelul femeii, doctor Elena Coletă. Am încercat astfel să afăm câte infecţii nozocomiale au fost înregistrate doar în acest an, dar şi numărul de decese raportate în rândul copiilor sub un an. Managerul spitalulului, doctor Bogdan Fănuţă, a mărturisit că nu a fost înştiinţat că ar exista vreo infecţie nozocomială în acest moment, iar despre decese şi raportările anuale ale infecţiilor, ne-a sfătuit să luăm legătura cu cei care se ocupă de acest lucru. În plus, ne-a mărturisit că, din cauza lucrărilor de reabilitare care au stagnat la etajul opt, condiţiile de lucru la Maternitate sunt mai dificile. La începutul anului 2012, Gazeta de Sud (http://www.ziare.com/craiova/stiri-business/maternitatea-spitalului-de-urgenta-va-fi-modernizata-2722437, n.r.) informa despre proiectul de mare amploare demarat la Maternitatea spitalului, dar şi despre promisiunile reprezentanţilor unităţii spitaliceşti, care spuneau că până la finele anului 2012, Maternitatea va fi de nivel occidental, iar confortul va fi „precum cel văzut prin filmele americane“.
Mediu steril este doar în sălile în care au loc transplanturi
Am fost sfătuiţi apoi să solicităm un punct de vedere şi directorului medical, prof. dr. Dan Tarniţă, despre infecţiile nozocomiale. Potrivit acestuia, în toate saloanele spitalului, periodic au loc igienizări şi dezinsecţii, după un program bine stabilit de şefii de secţii: „Nu am mai avut astfel de sesizări din partea părinţilor. Aşteptăm ca părinţii să ne sesizeze şi pe noi de cele povestite dumneavoastră. Atunci vom convoca un consiliu în care să crem notă explicativă tuturor cadrelor medicale implicate, iar în cazul în care considerăm necesar vom cere şi intervenţia Colegiului Medicilor. În ceea ce priveşte infecţiile, un lucru este cert, nu pot fi eradicate complet. Cu atât mai mult sunt expuşi bebeluşii prematuri, care pot să ia un microb de oriunde, care poate deveni agresiv. În spital nu este un mediu steril nicăieri în lumea asta. Steril este doar în sălile în care au loc transplanturi“.
„Nu putem să oferim garanţii când vine vorba de evoluţia copiilor prematuri“
Ca şi răspuns la acuzaţiile aduse de părinţii copilaşului tratat timp de mai bine de o lună în spitalul craiovean, şefa Clinicii de neonatologie, conf. dr. Elena Coletă, susţine că nu s-a opus nici o secundă transferului copilului la un spital din Capitală, că tratamentul de care a avut parte micuţul a fost corespunzător, iar în ceea ce priveşte infecţia nozocomială a mărturisit că prematurii sunt expuşi acestui risc: „Bebeluşul a necesitat îngrijire în Secţia de terapie intensivă, având în vedere starea lui de la naştere cu detresă respiratorie. A avut o perioadă lungă de spitalizare, atât la terapie intensivă, cât şi în sectorul de prematuri, pentru recuperare. Copiii născuţi prematur reprezintă o categorie aparte, fiind vulnerabili la infecţii. Organismul lor nu este pregătit pentru a se apăra împotriva unor infecţii banale. Aşa cum am mai menţionat, spitalizarea în cazul copiilor prematuri foarte mici se face pe perioade foarte îndelungate, ceea ce este automat un factor favorizant pentru contractarea anumitor infecţii. Întotdeauna însă când avem suspiciunile unei infecţii, folosim materiale dezinfectante, copiii sunt spălaţi cu săpun dezinfectant, se respectă procedurile care se impun prin normele în vigoare. Prin faptul că se înregistrează decese, asta nu înseamnă că există o relaţie de cauzalitate între ele, decesele survin şi pentru că la noi ajung cazuri grave din teritoriu, chiar şi de la alte spitale din Oltenia, cărora trebuie să le acordăm asistenţă, toate acestea în condiţiile în care o parte din secţie este dezafectată. Nu putem să oferim garanţii atunci când vine vorba de evoluţia copiilor prematuri.
Lucrările de reabilitare au stagnat din motive care nu depind de noi, o aripă a secţiei este închisă. Nefuncţionând la capacitate maximă, sunt perioade când se creează astfel supraaglomerare. La nivelul clinicii noastre, comparativ cu anul precedent înregistrăm o creştere a prematurităţii, în primele luni ale lui 2012 aveam în medie 350 de cazuri, ia acum am înregistrat peste 400 de copii prematuri“.
73 de decese în zece luni, la copii cu vârsta de sub un an
În evidenţele Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj, în primele zece luni din 2013 s-au înregistrat 73 de decese în judeţ, la copii cu vârsta de sub un an, indiferent de domiciliu sau de locul naşterii (sunt copii născuţi în alte judeţe, dar aduşi la Spitalul de Urgenţă din Craiova, din cauza stării grave în care se află, sau mame din altă parte care nasc în Dolj). Din cele 73 de decese, 45 au fost cauzate de malformaţii congenitale şi afecţiuni neonatale şi 21 de afecţiuni respiratorii. Potrivit DSP Dolj, nici un deces la copii nu a fost consemnat în urma unei infecţii nozocomiale. În privinţa acestor infecţii, care pot fi dobândite în spital, în evidenţele Direcţiei existau ca raportate 89 de astfel de cazuri în 2013, dintre care 62 se înregistraseră la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.
