Ultima premieră teatrală a anului de la Craiova, spectacolul-eveniment „Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“ de la Teatrul Naţional, îl are ca regizor pe polonezul Wisniewski, distins cu trei premii importante la Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh, iar printre interpreţi îl regăsim pe Claudiu Bleonţ (Bucureşti) alături de trupa craioveană
GdS i-a adresat regizorului polonez vreo zece întrebări, dar Domnia sa a răspuns, prin e-mail, doar la cinci, în traducerea translatoarei Magdalena Filary.
I.J.: Aţi fost la Craiova în 2011 la Festivalul Shakespeare. Atunci aţi cunoscut pentru prima oară colectivul Teatrului Naţional din Craiova? Cum aţi ajuns, de fapt, la această colaborare cu Naţionalul din Craiova? Ce v-a determinat să alegeţi Teatrul Naţional din Craiova? Din câte am înţeles, ideea acestei colaborări a apărut înainte de a veni dumneavoastră la Craiova în 2011, este adevărat?
J.W.: Directorului Teatrului Naţional din Craiova, Mircea Cornişteanu, nu i se refuză propunerile. Deci, când Mircea mi-a propus să lucrez cu trupa lui extraordinară de la Craiova – care m-a încântat în spectacole pe care le-am vizionat – am avut, în perspectivă, o întâlnire cu teatrul, care ocupă un loc important în geografia teatrală a Europei. Rămânea doar să alegem un termen şi o temă.
I.J.: De două luni vă aflaţi la Teatrul Naţional din Bănie, repetând, cu actorii craioveni, plus Claudiu Bleonţ de la Bucureşti, piesa „Macbeth“. Înţeleg că este o adaptare după Macbeth, cu unele elemente noi… Oferiţi-ne câteva detalii despre varianta dumneavoastră, adică ce cuprinde spectacolul care va avea premiera în această sâmbătă (22 decembrie) la Craiova?
J.W.: Într-adevăr, în cele din urmă, textul „Macbeth“ a devenit o forță care a dat naştere spectacolului de acum de la Craiova (denumit „Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“, n.r.), pentru că viziunea lui Shakespeare despre destrămarea lumii, devorarea lui de întuneric, viziunea agoniei purificatoare este pentru mine acel „soare de aliat“, care – când îl găsesc – mă lasă să articulez ceea ce până acum a fost doar o intuiție şi nişte întrebări fără sfârşit. În spectacol vom folosi multe alte „cuvinte de aliat“ ale autorilor diferiți şi neobişnuiți. Pentru că iau atitudinea unui jazzman – şi nu a unui clasic – tema noastră o jucăm în propria instrumentație, tempo, cu notele proprii, cu dezvoltările şi improvizările proprii. Rămâne aceeaşi temă, dar cu „jucarea muzicii în stilul nostru“. Shakespeare scrie „Macbeth“ (Apocalipsa lui), care este viziunea timpului de a readuce lumii ordinea, de a restabili noțiunilor sensul lor, lucrurilor locul lor potrivit şi viziunea zilei „de curățare şi de rupere a cortinei întunericului“.
I.J.: Vă place să faceţi multe încercări în pregătirea unui spectacol? Înţeleg că aşa aţi procedat cu această piesă la Naţionalul din Craiova…
J.W.: Cred că ştiu până unde să merg. Dar în teatru se întâmplă aşa că scena – slavă Domnului – verifică exact ceea ce se scrie la birou, deci abia la a treia repetiție generală o să ştiu şi eu ce a ieşit în cele din urmă.
I.J.: Comunicarea cu actorii prin translator v-a creat unele probleme în montarea acestei piese la Teatrul Naţional din Craiova?
J.W.: Actorii din distribuția noastră sunt nişte oameni foarte deschişi şi cu multă experiență în colaborarea cu regizorii străini. Încă îmi mai dau mie şi traducătoarelor mele un credit de răbdare. Comunicarea cu actorii a devenit, de pe o zi pe alta, mai uşoară pentru că am ajuns la un punct comun de asocieri, numit mai bine convenția noastră. Recunoaştem mai bine materia în care ne mişcăm… Dar dacă trupa de la Craiova nu ar fi atât de deschisă, prietenoasă, binevoitoare şi cu ceea ce numesc eu „înalta clasă“ față de chiar cei mai ciudați nou-veniți – viața şi relațiile cu întunericul lui Macbeth ar fi mult mai grele.
I.J.: Aţi aflat că piesa „Macbeth“ a fost montată ultima oară la Teatrul Naţional din Craiova în 1976?
J.W.: Da, mi-a spus Mircea Cornişteanu despre asta.
Cine este Janusz Wisniewski?
Regizorul, scenograful şi artistul grafic polonez a absolvit Academia de Teatru din Varșovia, Facultatea de Regie teatru, în anul 1978. În bogata sa carieră a montat spectacole de teatru și operă la Nowy Theatre din Poznań (Polonia), Teatrul Național din Varșovia, Wrocław Opera, Hessisches Staatstheater Wiesbaden (Germania) sau Teatrul de Stat din Kassel (Germania). Conform CV-ului său, transmis de TNC, primul mare succes al lui Wisniewski a fost Panopticum à la Madame Tussaud sau Moartea Neagră, Paris 1680, realizat la Teatrul Nowy din Poznań, spectacol prezentat pe scene din numeroase țări, premiat cu Marele Premiu, Premiul Criticilor de Teatru și Premiul Publicului la Festivalul BITEF din Belgrad (Iugoslavia), Premiul Konrad Swinarski, din partea revistei Teatr, Marele Premiu la Festivalul Internațional Nations’ Theatre din Nancy (Franța), Premiul Ministerului Afacerilor Externe pentru promovarea culturii poloneze în afara țării.
Următoarele sale montări, printre care „Manechinele“, operă de cameră de Zbigniew Rudziński, „Sfârșitul Europei“, adaptare proprie după Goethe, „Flautul Fermecat“, de Mozart, „Faust“, de Goethe, „Cele Șapte Păcate Mortale“, de Kurt Weill, „Furtuna“, de William Shakespeare etc. îi consolidează imaginea pe plan internațional și îi aduc, printre altele, Premiul First Fringe la Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh (Marea Britanie) în 1985 și 1990, Premiul Festivalului Internațional Nations’ Theatre din Sofia, Premiul Golden Yorick la Festivalul Internațional Shakespeare de la Gdansk, Premiul Herald Angel pentru excelență la Festivalul de la Edinburgh. Spectacolul său „Lobotomile“, produs de Teatrul Nowy din Poznań, a fost declarat în anul 2010 „Cel mai important spectacol al ultimului deceniu în Polonia“ de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru.
„Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“
Mâine, de la ora 18.30, la Teatrul Național „Marin Sorescu“ este programată premiera spectacolului „Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“, în regia și scenografia lui Janusz Wiśniewski (Polonia). Asistenţi regie: Gina Călinoiu şi Corina Druc. Conform comunicatului TNC, acest spectacol este bazat pe texte din „Macbeth“, „Richard III“, „Îmblânzirea scorpiei“, „Sonete“ (W. Shakespeare), „Adventul“, (W.H. Auden, traducere originală Ioana Ieronim), „Străbunii“ (Adam Mickiewicz), „Dezideratul“ (Max Ehrmann), dar și texte din Biblie.
Muzica: Jerzy Satanowski; coregrafia: Emil Wesolowsky.
Distribuţia:
Macbeth – Adrian Andone
Lady Macbeth – Cerasela Iosifescu
Duncan – Ion Colan
Lady Macduff – Iulia Colan
Ofițeri:
Dragoș Măceșanu
Cătălin Vieru
Mircea Tudosă
Andrei Dunaev
Gentlemen:
Eugen Titu
Tudorel Petrescu
Văduva – Iulia Lazăr
Văduva comentatoare – Natașa Raab
Dame:
Cea care merge la morminte – Gabriela Baciu
Justa – Corina Druc
Maiestuoasa – Geni Macsim
Milostiva – Anca Dinu
Dulcea – Teodora Țenea
Amara – Diana Gherasim
Spectre:
Mireasa -Monica Ardeleanu
Duhul din Iad – Angel Rababoc
Umbra din Iad – Claudiu Bleonț
Cavalerul – Tiberiu Nicuț
Domnișoara – Ruxandra Radu
Dame de companie:
Ah – Mirela Cioabă
Oh – Tamara Popescu
Ha-Ha – Raluca Păun
Oh-Oh – Petra Zurba
Demon – Marian Politic
Demon și mai rău – Valeriu Dogaru
Medicul englez – Cătălin Băicuș
Medicul scoțian – Romanița Ionescu
Mater Dolorosa în icoana din Czestochowa – Gina Călinoiu
Iosif – Ștefan Cepoi
Măgarul (Sărăntocul) – Nicolae Poghirc
Tâlharul bun – Cosmin Rădescu
Soldați:
Soldatul I – Nicolae Guran
Soldatul II – Robert Deca
Soldatul III – Alexandru Cotea
Christos Pashos – George Costea
