Ieri a fost o duminică tristă. Un înger a plecat spre cer. Sebastian Bunica a ales să doarmă veşnic…
Mi-aş fi dorit ca ieri să nu fi primit telefonul acela. Numărul afişat m-a făcut să tresar. Apoi, vocea domnului Marius Bunica mi-a confirmat temerea: „Domnişoară… băieţelul meu a murit astăzi… Sebi al nostru… L-au resuscitat pe la 10, dar nu s-a mai putut face nimic…“. Şi glasul gâtuit de durere s-a stins într-un suspin prelung.
În comă după operaţie
Încă două luni şi ar fi împlinit zece ani. Dar soarta nu a vrut să fie aşa. Sebi, băiatul talentat, elev la Liceul de Artă „Marin Sorescu“, la clasa de pian, învăţăcel conştiincios la Palatul Copiilor, studiind muzica, şi copilul vesel ca un spiriduş al familiei Bunica, a închis ieri ochii pentru totdeauna. După două luni de comă profundă, în care părinţii săi nu l-au părăsit nici o clipă, agăţându-se de orice mişcare abia perceptibilă, de orice grimasă, dar în care starea de sănătate a copilului s-a agravat, apărând complicaţii, băieţelul de nouă ani a renunţat să mai lupte şi a părăsit această lume.
Povestea o ştiţi. În luna mai, Sebastian a acuzat dureri abdominale. Mama sa l-a dus să efectueze un examen ecograf, în urma căruia medicul specialist a apreciat că băiatul avea un chist la nivelul ficatului. Îndrumaţi spre Spitalul de copii „Grigore Alexandrescu“ la începutul lunii iunie, Sebastian a fost luat sub aripa prof. dr. Ion Bâscă, medic care, în urma unui examen de computer tomograf, a stabilit că era vorba de o tumoră localizată la nivelul glandei suprarenale stângi. Pe 9 iunie, într-o miercuri, Sebastian a fost operat. În timpul intervenţiei chirurgicale, copilul a avut însă o hemoragie puternică. Pentru că personalul medical nu prevăzuse o astfel de complicaţie şi nu se pregătise cu rezerve de sânge în sala de operaţie, creierul lui Sebastian nu s-a mai oxigenat şi a intrat în comă profundă.
Speranţe deşarte
Câteva zile mai târziu, pe 14 iunie, Marius Bunica, tatăl lui Sebastian, a făcut toată povestea publică, solicitând medicilor explicaţii pentru grava situaţie în care se găsea copilul. Cu insistenţe şi intervenţii, dar încă străini de gravitatea stării lui Sebastian, părinţii au obţinut un transfer la Viena. Însă, abia acolo Marius şi Lorena Bunica au aflat adevărata situaţie medicală în care se afla copilul lor. Convinşi că nici medicina austriacă nu poate face mai mult pentru Sebastian, părinţii au hotărât să-l aducă pe copil din nou în ţară. Din nou la „Grigore Alexandrescu“, Sebi a fost ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor. Timp de aproape trei luni însă, părinţii copilului au sperat neîncetat într-o minune. „Mergem la biserică în fiecare zi, atunci când plecăm puţin de lângă el. Prietenii şi rudele au fost la mănăstiri. Şi tot timpul ne rugăm la bunul Dumnezeu să facă o minune…“, mărturisea acum câteva săptămâni Marius Bunica. Câteva semne – un gest abia perceptibil atunci când tatăl îi citea o poveste ori atunci când îi puneau să asculte muzică – şi chiar speranţele pe care un medic neurolog cunoscut le-a dat părinţilor au făcut ca aceştia să reuşească să zâmbească şi să privească optimişti spre viitor.
De câteva zile însă, organismul lui Sebastian a cedat. Rinichii nu i-au mai funcţionat, au apărut complicaţii şi la plămâni. Medicii din terapie intensivă de la spitalul bucureştean au făcut tot ce au putut pentru a-l menţine pe copil în viaţă. Ieri-dimineaţă însă, inimioara lui Sebastian a cedat.
„Nu mai ştiu, Doamne, ce să facem…“, suspina ieri Marius Bunica în curtea spitalului. „Pe la 10, când a intrat în stop cardiorespirator, toţi medicii au încercat să-l resusciteze… Din păcate, Sebi al nostru nu s-a mai trezit… Nu mai avem de sperat decât că specialiştii de la Institutul «Mina Minovici» vor reuşi să facă o autopsie minuţioasă, după care să aflăm şi noi de ce a plecat băiatul nostru…“.
Dumnezeu să-i odihnească sufletul curat…
