Puţin peste trei milioane de alegători irlandezi – sub 1 la sută din populaţia UE – au fost chemaţi la urne pentru a decide soarta Tratatului de la Lisabona, document considerat esenţial pentru buna funcţionare a unei Uniuni Europene ce a ajuns la 27 de membri. Rezultatul referendumului nu a fost deloc o surpriză. El era aşteptat, dacă avem în vedere campania extrem de intensă desfăşurată de suporterii Tratatului de la Lisabona în rândul populaţiei, dar şi de un lobby bine coordonat al liderilor instituţiilor Uniunii Europene. Sondajele de opinie date publicităţii în zilele ce au precedat referendumul au fost confirmate: 67,13 la sută dintre cei ce au venit la urne au spus „da“ Tratatului de la Lisabona, împotrivă pronunţându-se doar 38,87 la sută. Premierul irlandez, Brian Cowen, sublinia într-o declaraţie făcută după anunţarea rezultatelor oficiale că 2 octombrie 2009 „este o zi extrem de importantă nu doar pentru Irlanda, ci şi pentru Europa“. Aprigul lider al celor ce au spus „nu“, omul de afaceri irlandez Declan Ganley, a recunoscut „victoria convingătoare“ a adepţilor Lisabonei, dar, în opinia sa, „a fost un vot bazat mai mult pe teamă decât pe speranţă“. Căci întreaga campanie a adepţilor votului favorabil Lisabonei a fost axată pe avertizarea cetăţenilor asupra riscurilor pe care le implică un vot negativ pentru Irlanda, lovită deja serios de criză. Corespondenţii de presă la Dublin îşi exprimau – în emisiunile televizate de sâmbătă – surprinderea în legătură cu schimbarea radicală de poziţie a irlandezilor, care la 12 iunie 2008 au spus „nu“ Tratatului de la Lisabona în proporţie de 53,4 la sută. Ce a determinat această schimbare radicală de atitudine? Considerat de partenerii europeni răspunzător de blocarea reformării UE cu 27 de membri, guvernul de la Dublin a acceptat să procedeze la o nouă consultare a cetăţenilor ţării după ce UE a dat asigurări că nu se va atinge de legile proprii privind interzicerea avorturilor, neutralitatea militară şi taxele fiscale reduse.
Liderii europeni au răsuflat uşuraţi
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a salutat votul irlandezilor, subliniind că el „încoronează eforturile depuse îndeosebi în perioada preşedinţiei franceze a Uniunii Europene pentru a se da un răspuns îngrijorărilor irlandezilor“. Acest vot, a mai spus Sarkozy, „permite depăşirea unei etape decisive“ către adoptarea unanimă a Tratatului de la Lisabona, iar Franţa doreşte ca statele care încă nu l-au ratificat să o facă în cel mai scurt timp posibil, astfel ca tratatul să poată intra în vigoare înainte de sfârşitul acestui an.
Primul-ministru suedez, Frederik Reinfeldt, a cărui ţară asigură în prezent preşedinţia semestrială a UE, a salutat, la rândul său, rezultatul referendumului, subliniind că 2 octombrie „a fost o zi fructuoasă pentru Europa“.
„A fost un drum lung, dar, de acum încolo, preşedinţia Uniunii va lucra intens pentru a se ajunge la capătul drumului“, a promis premierul suedez. Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, sublinia că, la 2 octombrie, „irlandezii şi-au demonstrat angajamentul faţă de proiectul european, şi-au confirmat dorinţa de a rămâne în familia Europei. Este o veste bună pentru Irlanda şi pentru Europa“. Angela Merkel, cancelarul nou ales al Germaniei, vede în rezultatul referendumului irlandez „un pas important“ spre intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
„Mersi Irlanda“, a declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, la aflarea rezultatului de la Dublin, exprimându-şi „speranţa că din acest moment procedura de ratificare a Tratatului de la Lisabona se va derula cât mai rapid posibil“.
După votul irlandez, pericolul ceh
Aşa cum se ştie, în afara Irlandei, alte două state membre ale UE, Polonia şi Cehia, nu ratificaseră încă Tratatul de la Lisabona. Preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, anunţase însă că, îndată ce Irlanda va spune „da“, va ratifica şi el documentul respectiv.
Rămâne obstacolul Praga, unde ratificarea tratatului depinde de o decizie a Curţii Constituţionale cehe şi de voinţa politică a preşedintelui eurosceptic Vaclav Klaus. Or, potrivit şefului Curţii Supreme, Tomas Langasek, adoptarea deciziei definitive în chestiunea ridicată de Klaus poate necesita câteva săptămâni sau chiar câteva luni. O întârziere importantă a ratificării de către Cehia, remarcă analişti politici europeni, ar putea determina relansarea întregului proces de adoptare a Tratatului de la Lisabona. Veşti deloc bune vin şi de la Londra, unde liderul conservator David Camerun, un vehement eurosceptic, intenţionează să organizeze şi el un referendum asupra Tratatului de la Lisabona, în situaţia în care în primăvara viitoare ajunge premier, în locul lui Gordon Brawn. Iar starea de spirit în rândul opiniei publice britanice lasă puţine motive de îndoială în privinţa unei astfel de consultări publice.
Pericolul este şi mai serios dacă facem referire la o scrisoare adresată de Cameron lui Vaclav Klaus, citată de Daily Mail, în care îi cere preşedintelui ceh să împiedice ratificarea tratatului până în luna mai ori iunie, când speră să ajungă premier britanic. „Dacă reuşiţi să ţineţi în loc (ratificarea – n.r), scria Cameron, mă veţi avea alături de dumneavoastră.“, oferind astfel argument analiştilor, care au afirmat că avem de-a face cu un „complot“ antieuropean.
Maria CORA (corespondenţă
din Strasbourg)
