Activarea puterii intenţiei este un proces de conectare la sinele originar şi de renunţare la identificarea totală cu eul. Wayne W. Dyer, în cartea sa, „Puterea intenţiei“, descrie acest proces de activare a intenţiei ca având patru etape:
1. Disciplina. Pentru a învăţa o nouă sarcină, trebuie să vă antrenaţi corpul să acţioneze aşa cum doresc gândurile. Deci, eliminarea identificării cu eul nu înseamnă încetarea relaţiei cu trupul, ci, mai curând, antrenarea corpului pentru activarea dorinţelor. Aceasta se poate face prin practică, exerciţiu, deprinderi, alimentaţie sănătoasă etc.
2. Înţelepciunea. Alături de disciplină, înţelepciunea va cultiva capacitatea de concentrare şi răbdarea de care aveţi nevoie pentru a vă armoniza gândurile, intelectul şi sentimentele cu lucrarea trupului. Le spunem copiilor, când îi trimitem la şcoală: „Fiţi disciplinaţi“ şi „Folosiţi-vă mintea“ şi numim aceasta educaţie, dar suntem departe de măiestrie.
3. Iubirea. După ce vă disciplinaţi corpul cu înţelepciune şi intelectul prin studierea unei sarcini, procesul măiestriei implică să iubiţi ceea ce faceţi şi să faceţi ceea ce iubiţi. În sectorul comercial aceasta înseamnă să te îndrăgosteşti de ceea ce oferi; apoi îţi vinzi dragostea sau entuziasmul potenţialilor clienţi. Când înveţi să joci tenis, este nevoie să exersezi toate mişcările şi, în acelaşi timp, să studiezi strategiile de joc. Trebuie, de asemenea, să te bucuri de senzaţia pe care ţi-o dă lovirea mingii şi de faptul că te afli pe teren – ca şi de toate celelalte lucruri legate de joc.
4. Abandonul de sine. Acesta este locul intenţiei. Aici nu mai comandă trupul şi mintea şi pătrundeţi în intenţie. „Există în univers o forţă incomensurabilă, indescriptibilă, pe care şamanii o numesc intenţie, şi absolut tot ceea ce există în cosmos este conectat la intenţie printr-o verigă de legătură“, o descrie Carlos Castaneda. Te relaxezi şi te laşi purtat de aceeaşi putere ce transformă ghindele în stejari, florile în mere şi particulele microscopice în fiinţe umane. Creaţi-vă, aşadar, propria verigă de legătură unică. Întregul cosmos vă include pe dumneavoastră şi sinele disciplinat, înţelept, iubitor, precum şi toate gândurile şi sentimentele pe care le nutriţi. Când vă abandonaţi, aveţi parte de iluminare şi vă puteţi consulta sufletul infinit. Atunci, puterea intenţiei devine disponibilă şi vă poate duce oriunde simţiţi că sunteţi menit să mergeţi.
În timp ce trupul şi potenţialul vă sunt modelate de intenţie, puteţi crede că aţi anulat forţa liberului arbitru. În realitate, nu este aşa. Evident, este imposibil să existe două infinituri, pentru că atunci nici unul nu ar mai fi infinit; fiecare ar fi limitat de celălalt. El înseamnă unitate şi continuitate, ca aerul din casa dumneavoastră. Unde se termină aerul din bucătărie şi unde începe cel din camera de zi? Unde se termină aerul din casă şi unde începe cel de afară? Dar cel pe care îl inspiraţi şi expiraţi? Aerul este, poate, comparaţia cea mai potrivită pentru înţelegerea universului. Trebuie să călătoriţi cumva în gând dincolo de ideea existenţei individuale, către cea a unei unităţi a fiinţei universale şi apoi dincolo de aceasta, până la ideea de energie universală. Când vă gândiţi la o parte a unui întreg într-un loc, aţi pierdut ideea de unitate. În orice moment din timp, întreg universul este concentrat în punctul spre care vă îndreptaţi atenţia. Prin urmare, puteţi concentra toată energia creatoare la un moment dat în timp. Acesta este liberul arbitru în acţiune.
Deci, răspunsul la întrebările „Am o voinţă liberă?“ şi „Intenţia lucrează alături de mine ca o forţă universală atotpătrunzătoare?“ este da. Aveţi liber arbitru şi sunteţi o parte din destinul intenţiei.
Psihoterapeut
Gina Chiriac,
www.psihoterapieintegrativa.ro
