Un spaţiu neconvenţional, o hală unde se creează o montare de proporţii hiperbolice, a la grand opéra, un spectacol satanic construit cu graţie, cu o poezie insolentă a viciului, a urâtului, a trivialităţii. Acesta este Faustul lui Purcărete, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal.
Oameni suspendaţi de tavan care-ţi trec pe deasupra capului, urlând în „grădina iadului“. Vrăjitoare, femei care nasc porci, fac dragoste cu ei, aruncă flăcări pe gură, dansatoare cărora le ies şoareci din gură, petreceri într-un aer canibalic, proiecţii cu chipul lui Mefisto. Totul, într-un spaţiu neconvenţional. Acesta e Faustul reaşezat în vorbe şi în gesturi de Silviu Purcărete, o creaţie de vârf, ce îi are ca protagonişti pe actorul craiovean Ilie Gheorghe, un bufon carismatic, şi pe actriţa Teatrului sibian, Ofelia Popii, un suflet pustiit în Mefisto.
Faust prin ochii lui Ilie Gheorghe
„Din Faust I şi II, opere pe care dacă ar trebui să le joci în integralitate ar dura câteva zile, Silviu Purcărete a condensat povestea şi a limpezit-o, astfel încât spectatorul înţelege foarte uşor despre ce este vorba, încă din partea întâi, când se pune în războiul de ţesut povestea: un Faust bătrân, care a comis în realitate mii de crime, a experimentat tot felul de substanţe, otrăvuri şi care este adulat. El nu poate să înţeleagă cum un criminal e ridicat în slăvi, lăudat. Spectacolul începe cu un experiment: o fetiţă de 11-12 ani este omorâtă în faţa studenţilor printr-o injecţie. De aici, Faust începe să se prăbuşească şi să aibă remuşcări: a studiat o viaţă întreagă, nu s-a ales cu nimic. Se hotărăşte să se sinucidă. În clipa în care îşi pregăteşte otrava pe care s-o bea, acţiunea petrecându-se în prima zi de Paşti, de Înviere, se aude un cor care cântă „Hristos a Înviat!“ şi îşi aduce aminte: în toată viaţa lui acest cântec îl readucea la viaţă. Uită să mai bea cupa cu otravă, ba, mai mult produce, un cutremur. Se deschid mormintele, din morminte ies lumânări aprinse. Ia o lumânare şi iar îşi aduce aminte. Începe alt cântec. Uită deja: „Primăvara a scăpat din iarnă/Lumea-ncepe să se-nvolbure din nou/ În lumină şi-n culori/o viaţă… o energie“ până în clipa în care Wagner, întruchipat tot de Diavol, îi spune: „Să mergem, maestre!“ Şi el zăreşte câinele negru, Diavolul, care se apropia. Înţepeneşte. În timp ce-l ţine în lesă, din dulap iese Diavolul. Şi începe discuţia cu Demonul. Acesta îi propune pactul. De fapt, nu Dracu’ îi propune pactul, ci chiar Faust: „Dacă există reguli şi la voi, hai să facem o înţelegere“. „Gata!“, îi spune acesta. „Îţi ofer tot ce e pe lumea asta, tot ce-ţi doreşti tu, faci ce vrei tu cu mine pe lumea asta, dar, când ai să mori, fac eu ce vreau cu tine. Te laşi pe mâna mea“. Acesta acceptă. Semnează contractul cu sânge. Îl întinereşte cu vreo treizeci de ani, îl spală, îl înfrumuseţează, îi pune Margaretele la picioare. Comite crime abominabile, pentru că deflorează Margarete tinere şi totuşi povestea se duce până acolo încât îşi dă seamă că dacă te înhăitezi cu Demonul nu este bine, iese numai prăpăd. Trece prin toate chinurile lumeşti, până o descoperă pe Margareta moartă, pe care el o deflorase, şi atunci are un moment în care îl ia pe Drac la bătaie, până când îl ucide aproape, implorând pe Dumnezeu, spirit fără margini, să-l transforme iar în câine. Are momente în care îi spune Marelui Spirit că i-a dat prea multe şi nu are ce face cu ele, mai ales că a trebuit să tulbure pacea de Rai a unei fete. Diavolul rupe contractul pentru a-i grăbi moartea şi îl pune într-un coşciug. Dar, în timp ce Faust se zbate, vin nişte îngeri, care-l fură. Prins cu alte treburi, Diavolul constată că a fost tras pe sfoară. Când Faust apare undeva la un geam, demonul începe să se dea cu capul de toţi pereţii. Şi atunci, corul se face auzit. Peste 80 de persoane apar în acel moment pe scenă. Este un spectacol care porneşte de la atributul de sublim către divin“, a spus Ilie Gheorghe.
„O ctitorie de boltă a sufletului meu“
O colaborare care durează de 18 ani le-a adus atât lui Silviu Purcărete, cât şi marelui actor craiovean Ilie Gheorghe sentimentul împlinirii ca om de cultură. „Silviu Purcărete mi-a dat multe roluri, numai roluri mari: Agamemnon, Caliban, dar socotesc colaborarea cu el ca un răsfăţ. El este atât de sigur când intră în lucru cu actorul Ilie Gheorghe încât se eliberează de anumite spaime că n-ar putea fi înţeles, dezvoltă acea fabuloasă imaginaţie de care e stăpânit, ca regizor. Este poet în frumuseţea cuvântului în materie de creaţie de spectacol. Pentru mine, acest rol din Faust este ca o ctitorie de boltă a sufletului meu. Mi-aş imagina cele 120 de roluri pe care le-am făcut până acum ca nişte pietre ale unei piramide cu care se poate ridica o ctitorie şi pe care socotesc că mi-am construit-o. Ei bine, lipsea o piatră, piatra aia. Piatra fundamentală, care face ctitoria să nu se dărâme. Or, peste Faust nu mai poate fi altceva. Roluri de calibrul lui Faust ar putea fi Oedip, Regel Lear, dar Faust, spre deosebire de Lear, este o sumă a tot ceea ce omul poate să stăpânească din diferite domenii, psihologie, drept, medicină, chiromanţie, teologie, care îşi propune lucruri pe care numai puterea divină le poate realiza. Dincolo nu poate să pătrundă. Tot pământul ăsta să-l cunoşti îndeajuns, dar ce e dincolo rămâne nepătruns, căci singura măsură este «al Domnului cuvânt». Este un spectacol care, în istoria existenţiei actorului Ilie Gheorghe, rămâne aşa, ca o catapeteasmă plină de frumuseţi, de energii, de sensuri vitale, pentru bătrâneţea actorului, pentru reenergizarea sufletească a lui Ilie Gheorghe şi marea mea bucurie intimă, fiindcă într-o lună s-a consumat atâta energie cât pentru un an întreg, dar fără a fi stresat actorul, ba, dimpotrivă, parcă a intrat într-o baie de energie purificatoare, care te ademeneşte până acolo încât uiţi să spui clipei care trece: «Opreşte-te, că prea frumoasă eşti». Pentru un actor să ajungă să aibă această sublimă bucurie nu este cântecul de lebedă, ci o apoteoză a vieţii teatrale“, a ţinut să precizeze actorul craiovean, cel care va continua să bucure cu Faustul de la Sibiu, capitala culturală europeană.
